O Duminica în Cheile Prisăcinei

Am avut puține emoții pentru ziua asta pentru că se anunțaseră ploi, așa că nu aveam un plan anume cu ce să facem tocmai pentru a nu pleca dezamăgiți dacă prognoza era exactă.  Norocul nostru, nu a fost și am trecut de la câțiva stropi pe noapte direct la soare și căldură!

Lanțul nostru de ingrediente numa’ bune a făcut în nehotărârea noastră de traseu să ne întâlnim un prieten cu suficientă experiență cât să ne fie și ghid și fotograf pe alocuri! El a și venit cu propunerea de traseu: Cheile Prisăcinei.

Eu spun că trebuie măcar o dată în viață să ajungeți pe aici. Traseul se poate face în două variante: pe uscat sau prin apă. Noi, evident, în Octombrie sfătuim să alegeti varianta pe uscat.

Deși nu este un traseu lung, îți pune un pic mușchii în mișcare pe ceva pante mai abrupte, unde trebuie să cațeri (la nivel basic) sau pe porțiuni mai alunecoase, prin canion, grohotiș și lapiezuri.

Traseul pornește de la 1 km de Pensiunea Dumbrava (înspre Baia de Aramă), peste podul ce trece Cerna pe marcaj Bandă Galbenă. Trebuie fie un cunoscător fie un pic de atenție, întrucât pe alocuri se cam pierde marcajul. Traseul are o durată undeva pe la cinci, șase ore, depinde cate poze vrei și cât antrenament ai.

De la șosea, unde am fost întâmpinați de un puiuț nervos de viperă, am pornit lejer pe poteca de pe malul stâng al Cernei – Patraula, așa cum i se spunea atunci când ținea loc de graniță mai întâi între Imperiul Habsburgic și cel Otoman, iar mai apoi între Austro-Ungaria și Regatul României.

Părăsim apoi poteca, cu pădurea și frunzele ei galbene și uscate pentru zona de canion, unde totul pare veșnic proaspăt de la verdele crud al ferigilor,  prospețimea iederei lucioase și a mușchilor umezi – Regatul Salamandrelor!

Traseul șerpuiește de pe partea stângă pe partea dreaptă apoi iar pe stânga până ajungem la o urcare mai abruptă cu grohotiș (în stânga apei). Aici marcajul este puțin mai slăbuț, deci trebuie mers cu băgare de seamă.

Schimbăm din nou decorul pentru că părăsim aerul umed al canionului și murmurul apei și luăm un pic în înălțime prin pădure, pe bolovăniș. După o urcare, mai în picioare, mai în patru labe ajungem și la primul punct sănătos de belvedere unde rămânem cu gurile căscate la frumusețea din jur. Spun primul punct mai sănătos doar pentru că am mai luat în înălțime puțin, pentru că tot drumul este preserat de ochiuri de deschidere spre stâncării minunate!

Continuăm urcarea pe potecă, pe stânci ca mai apoi să ajungem la punctul culminant al traseului: o șa mică cu o deschidere panoramică de 360 de grade. O căpiță de fân, un păr cu ramurile plecate de atâtea fructe în pârg, un soare cald de toamnă blajină și un curcubeu de nuanțe arămii!

De-ar fi așa toate duminicile! Dacă ar fi după mine, săptămâna ar fi așa: luni cu ploaie și vânt, marți rece și un soare puternic, miercuri cu zăpadă vin fiert și șemineu, joi cu miros de flori și petale de cireș, vineri de briză de vară și porumb copt iar sâmbătă cu soare cald, un cer albastru, fân cosit și suflet de pasăre!

Asta mi-a trecut prin cap în timp ce stăteam pe iarbă și absorbeam peisajul ce avea să îmi încarce bateriile pentru o nouă săptămână. Locul ăsta e terapeutic!

După vre-o jumătate de oră, am terminat și gustarea și am luat-o la pas peste șa, apoi pe potecă, în partea stângă, ținând dunga galbenă ce avea să ne scoată la același pod de unde am pornit, însă prin partea stângă, de data asta.

A fost o duminică de poveste!

Traseu:

Timp: ~ 6 ore
Diferență de altitudine: ~ 800 m
Marcaj: Bandă Galbenă
Surse de apă: nu există (sigur potabilă)