Printre Nori Zarit-am Crovuri!

Și unde să închei mai bine luna Septembrie decât în crovuri?

Pentru cei care încă nu au avut, aș spune, norocul să întâlnească cu denumirea de crov, am să încep cu o scurtă descriere, să nu abordăm articolul în necunoștință totală de cauză. Imaginați-vă crovurile ca niște forme de relief rotunjite sau alungite ce seamănă cu niște mici depresiuni.

Revenind la povestea noastră, am ajuns la Herculane în formație de patru bucăți, undeva bine dupa amiaza vineri. Problemele de natură organizational-tehnică cu mijlocul de transport ne-au cauzat o întârziere ce a soldat cu: na păi azi nu mai avem ce sa facem, așa că ne-am pus pe treabă: făcut corturi, foc și desfăcut conserve.

Ce-am făcut, ce n-am făcut, am pornit în traseu pe la ora 11 – probabil ploaia de peste noapte a sporit lenea. Ziua a început cu nori și ceață, dar chiar și asa am pornit entuziasmați. Peisajul este spectaculos și așa scăldat în răbufniri de ceață.

Intrarea în traseu de face de la km 19-20 (aprox) de la Herculane spre Baia de Aramă. Se poate repera ușor după parcarea cu alveolă și băncuțele cu acoperiș de pe partea stângă (cum mergi).

La intrarea în traseu pornim, de la indicatorul din șosea, pe marcaj triunghi albastru și cruce roșie. Vom ține cont mai departe de  marcajul cruce roșie, care ne duce în Crovul Mare prin cheile Tâmnei, sau Foeroaga Tâmnei, cum apare pe indicatorul de jos.

Cum scopul nostru este relaxarea, admirăm peisajul agale și după o oră și mai bine de jumate ajungem în Marele Crov – cel ce ne va deschide seria.

Prin crovuri nu prea ai treabă cu marcaj / orientare pentru că traseul este destul de intuitiv.

Urmează seria de poze turistice, evident. Aș crede că o mică parte din mine se leagă comportamental de modelul stereotipal al „pozarului chinez”.

PS: Ochelarii de soare sunt deținători de dioptrii și nu accesoriu de „coolness” la ceața de afară – doar nu era să trec prin crovuri fără să le văd.

Din Crovul Mare îi dăm bice  cu viteza melcului rănit spre Poienile Porcului – următoarele crovuri. Ritmul: doi pasi înainte, unul înapoi, trei poze și o poveste. Dacă vreți marcaj, pur informativ, punctul galben ne este călăuză spre Medved, crovul ce avea să ne scoată prin partea stângă spre vârful Pietrele Albe, cel mai înalt vârf al munților Mehedinți – 1335 m.

Odată cu apropierea de Pietrele Albe apar treptat și șansele de rătăcire – aspect cunoscut deja. Dacă mergi pentru prima dată, treaba e destul de clară: mai adaugă niște extra timp pentru vizită de obiective mai mult sau mai puțin planificate. Noi am reușit să facem ceva ocol pe bandă roșie (aș fi tentată să spun prin junglă) până să revenim spre drumul bun către cheile Țăsnei. 

Vestea bună este că am auzit niște prieteni cu plan deja stabilit pentru refacerea traseului cât de curând posibil. 

Mulțumim anticipat!

Cheile Țăsnei, urmatorul target al traseului apare pe marcaj cruce albastră. Cheile sunt foarte frumoase dar dacă puteam să consiliez natura la momentul creației, aș fi propus să le fi făcut măcar de zece ori mai lungi!

Pentru mine este a treia oara când le văd și sigur nu ultima.

După opt ore de absorbit peisaje de poveste ajungem și noi înapoi la Dumbravă.

Fain fu!

Ce ar trebui să știți:

Traseul începe de la o altitudine aproximativă de 350 m, urcă – coboară, urcă – coboară și atinge altitudinea maximă de 1335 pe Pietrele Albe apoi coborâți la șosea la aprox 400 m.

Distanța traseului este plus minus 15 km (fără bucata de șosea Dumbrava – Km 19) iar surse de apă nu prea așa că e bine sa puneți în rucsac rezerve.

În rest, ca recomandare, toamna pare să contureze crovurile cel mai frumos datorită coloritului și al temperaturilor optime pentru plimbări pe munte.

Traseu:

Timp: ~ 8 h
Distanță: ~ 15 km
Diferență de altitudine: ~ +/- 1500 m
Marcaj: Cruce Roșie până în Crovul Mare (primul), crovurile se traversează orientativ, posibil marcaj Punct Galben apoi Cruce Albastră de la Cheile Tâmnei spre Dumbrava.
Surse de apă: nu există