Vara in Octombrie pe Domogledul Mic

Deja când scriu articolul îmi pun cumva toate speranțele să nu fie ultima ieșire la munte de anul acesta. Următoarele weekenduri s-ar putea să prevadă alte îndatoriri iar apoi poate din minunata toamnă pășim direct în vreme rece.

Am ales încă un weekend pe Valea Cernei și bonus, am inițiat într-o primă „expediție” o prietenă, așa că ne-am programat un traseu ușor, să nu speriem proaspătul montaniard la primul contact cu muntele susținut numai de puterea locomotorie a celor două piciorușe din dotare.

Speram noi oare la ultimul weekend din Octombrie cu temperaturi de 25^o C? Că speram, că ne doream, principalul este că le-am primit, cu extra topping de soare și voie buna!

Tot cam prin perioada asta, poate un pic mai devreme, anul trecut, făceam cunoștință cu toti cei 1105 m ai Vârfului Domogledul Mare. Atunci traseul a pornit spre Crucea Albă – Domogledul Mic – Domogledul Mare cu end of line Cheile Ferengari.

Nu este un traseu greu, nici plictisitor, iar dacă mai pui și peisajul de toamnă târzie nu ai cum să-i găsești puncte minus.

Dar revenind la oile noastre, tura asta, am pornit, spre Crucea Albă – Domogledul Mic și retur pe același drum. Traseul în mod normal, dus-întors, până pe vârful mare, ar ieși undeva la 6 ore. În cazul de față însă, noi am extins durata spre aproape șapte ore și am tăiat de pe listă Domogledul Mare, lucrând sub deviza: pauzele lungi și dese – cheia marilor succese!

Cert este că am și terminat un card de poze, vorba aia, dacă tot numarăm frunzele din traseu, să le și pozăm.

Cred că minunea zilei a fost clar câștigată de cerul senin ce poate fi remarcat și în poze. De regulă Valea Cernei îmbracă o atmosferă lăptoasă responsabilă de poze șterse, chiar și atunci când soarele strălucește în voie. Acum, însă, putem spune că ceața aceea a lipsit de acasă lăsându-ne să contemplăm în zare până hăăăăt departe.

De menționat faptul că de pe Domogledul Mic, panorama este mult mai spectaculoasă, în opinia mea, față de ce ne oferă fratele mai mare.

Ce trebuie să știm despre traseu: 

Din Herculane, la bifurcația de după Izvorul Conteselor, se face dreapta în sus, pe DN 67D. Semnele sunt evidente, marcajul traseului apare încă de pe parapeții de piatră de pe marginea șoselei, iam mașina se poate lăsa într-o parcare pe partea dreaptă, puțin după debutul traseului. Paradoxal, traseul spre Crucea Albă e marcat cu Cruce Albastră.

Se pornește prin pădure până la prima stație: Crucea Albă apoi continuă pe Poteca Pisicii spre primul vârf. Până la Crucea Albă traseul nu e nici foarte spectaculos iar panorama asupra stațiunii personal nu îmi spune multe. Cam 30 – 40 minute sunt suficiente pentru un mers lejer – pictures included. De aici, traseul spre vârf continuă pe Bandă Galbenă.

După alte două ore jumate maxim trei se pot marca și vârfurile. Cum am spus, noi tura asta ne-am rezumat la Domogledul Mic cu 1099 m cu cale întoarsă pe același traseu și o diferență de nivel de la urcare de aprox 800 m. Cum Valea Cernei are o toamnă călduroasă, am campat în poiană la Dumbravă sub un cer plin de stele. Norocul nostru, am fost salutați și de o stea căzătoare!

Traseu

Timp: 5 ore de mers lejer

Diferență de altitudine: 800 m

Marcaj: Cruce Albastră și Bandă Galbenă până la Crucea Albă (primul punct de belvedere) apoi se continuă pe Bandă Galbenă spre vârfuri.

Surse de apă: nu există în traseu. 

A doua zi, Duminică, am avut egalitate de voturi între traseu și leneveală așa că ne-am susținut musafirul doborât și am căzut la învoială pe un turism de mașină spre Lacul lui Iovan, Cheile Corcoaiei, Cheile Arsascăi și cină în Poiana Coronini. 

De menționat, la Lacul lui Iovan de merge via Cerna Sat pe un drum destul de solicitant pentru mașini cel puțin pe o porțiune de 20 km, de după ce părăsești drumul ce duce spre Baia de Aramă. Cheile Corcoaiei le găsim pe partea stângă a drumului la întoarcerea spre Herculane din Cerna Sat, chiar după ieșire, iar Cheile Arsascăi apar în continuarea drumului spre Herculane, tot undeva pe partea stângă după ce traversezi cu mașina primul pod peste Cerna. 

Una peste alta, toama asta Valea Cernei ne-a îmbiat cu bunătăți și răsfățat fără doar și poate până peste cap. Sigur o să ne lipsească până la Primăvară!