Pe Doua Roti Spre Lacul Lui Iovan

După cei 100 km cu bicicleta, de weekendul trecut parcă mi s-a deschis apetitul de pedalat și m-am decis să îi prezint dragului meu vehicul ecologic Valea Cernei. Zis și făcut așa că am profitat de ocazie să împușcăm chiar trei iepuri dintr-o lovitură, mai exact să nu fim acasă în weekend, să ne plimbăm cu bicicletele și să ne petrecem primul weekend la munte doar în doi. Done. Done. Done. Toate trei încheiate cu zece pe linie!

Două zile, două trasee - astăzi vă povestesc ziua de sâmbătă iar zilele viitoare duminica. Așadar, sâmbăta era programat Lacul Valea lui Iovan iar duminică Lacul Prisaca.

Pentru a ajunge la Lacul lui Iovan sau Lacul Valea lui Iovan  se merge în amontele Cernei iar undeva cam pe la jumătatea distanței dinspre Băile Herculane spre Baia de Aramă, unde drumul se bifurcă, dacă păstrezi drumul principal din dreapta ajungi spre Baia de Aramă și Minunatul Vârf al lui Stan iar în stânga drumul coboară spre Cerna Sat. Pentru Lacul lui Iovan faci stânga spre Cerna Sat. 

Ce este absolut esențial de știut: drumul este prost. Extrem de prost. Ca reper, dacă mergi cu o mașină fără gardă înaltă parcurgi cei 12 km până la sat cam într-o oră. Cu un calcul simplu asta egal că mergi cu a întâia până te saturi și zici că a doua oară nu mai vi! Nu vreau să descurajez, lacul e frumos și merită văzut dar e bine să pleci la drum pregătit. Ca idee, drumul continuă până la Uricani dar asta înseamnă vreo 70 de km de drum forestier cu cine stie ce surprize.

Planul nostru a fost să ajungem repede repede la Cerna Sat, să luăm bicicletele și să facem un circuit pe malul lacului până la Izbucul Cernei. Bun, acesta era planul, acum ce am făcut a fost ușor diferit. Adică am plecat cu timp de acasă, am pierdut din timp pe drumul cu pricina, am pedalat nu foarte cu spor până la baraj și ne-am dat seama că nu am calculat-o bine și că timpul nu ne-ar permite să ne întoarcem pe lumină pe bucata de drum monstruoasă așa că am făcut cale întoarsă după baraj.

Noi am lăsat mașina undeva după Cerna Sat, în locul în care încep Cheile Corcoaia. Drumul este abordat de camioane forestiere și we strongly recommend you to do so pentru că mai sus, deși drumul pare să fie pe alocuri de zece ori mai bun decât cel înspre sat are părți letale pentru elemente gen baie de ulei. Anul trecut în toamnă condiția drumului a fost mult mai bună dar anul acesta lucrurile s-au înrăutățit.

De la Cerna Sat până la baraj sunt 9 km, drumul în principiu doar urcă dar cu bicicleta se poate aborda destul de lejer. Au fost câteva porțiuni în care eu personal am urcat câte o pantă mai abruptă împingând bicicleta, dar din nou, eu nu sunt un exemplu în ale rezistenței așa că un om mai vrednic le-ar străbate fără probleme.

Și ne-am gândit: să mergem la Naiba sau la Iovanu? Și parcă totuși Iovan părea mai de treabă!

Peisajul este pe alocuri frumos, cu poieni de poveste cu o deschidere panoramica deasupra de sat și cu mici căscăduțe din loc în loc dar pe alocuri drumul pare atât de dezolant cu copaci tăiați, cu trunchiuri golașe, sacrificate pentru confortul uman. 

În tot peisajul pitoresc întâlnim multe văcuțe friendly și lânoase care pasc libere pe coclauri lipsite de orice grijă. Văcuțele de aici sunt de o altă rasă față de majoritatea vacilor pe care le-am văzut. Sunt un pic mai mici de statură și au păr mai mare și pufos. 

Prânzul l-am luat la baraj unde nu era țipenie de om sau măcar un câine să te latre. Am stat la mângâiat de soare sub privirea înzăpezită a Munților Godeanu. 

Încă vreo câteva poze în lumina caldă a soarelui ce prevestește somnoros că se pregătește de culcare și îi dăm la vale spre Dumbravă.

Nu ne-am atins targetul dar nici nu am ieșit pe minus. Tura viitoare abordăm traseul pe lac din sens invers - poate avem noroc de drum mai bunicel. Oricum traseul nu rămâne nefăcut!

Ca și total: 

- tura noastră a însumat undeva la 19 km cu bicicleta dus întors de la Cerna Sat la baraj

- ca timp a însemnat de la ora 14:00 la 17:30 - prânz, poze și leneveală încluse

- timp pierdut cu mașina cam 2 ore pe dumul cu gropi și încă vreo două pentru logistică menționând faptul că nu avem suport de biciclete deci trebuie dată jos roata, aranjate toate cele și asta ori doi.

Traseul e făinuț, dar zic că merită pornit mai devreme și abordat până la capăt - vorba aceea dacă tot ți-ai chinuit mașina până acolo nu iți mai da motive să o mai faci o dată!