Varful lui Stan - Frumosul Pietros al Mehedintilor
Și am zis să deschidem sezonul pe Valea Cernei și să scoatem corturile pentru prima dată pe anul acesta! Plecarea a fost în forță de vineri seara, așa după o săptămână nebună. Vremea se anunța aproape perfectă și am zis că sigur norocul va fi de partea noastră. Parțial așa a fost!
Echipa de „expediție” a fost formată din: deja veteranii, Iulă și Oana, noii oameni de bază Rosana cu Norian și Bianca cu Radu cărora le urez un bun venit în echipă! În cele ce urmează am să mut un pic focusul pe Radu la un anumit moment, dar toate la timpul lor!
Pentru mijloc de Martie, pot să spun că a fost surprinzător de cald până și noaptea, ca să nu mai vorbesc de urcarea în tricou pe timpul zilei! That's a fact, anul acesta iarna a fost sfioasă!
Revenind la traseu, plan și alte detalii pentru călătorul montan, planul nostru de Sâmbătă a avut target clar: Vârful lui Stan, 1446 m, probabil cel mai frumos vârf al Munților Mehedinți! Eu personal sunt la a treia întâlnire cu traseul și în mod sigur nu ultima!
Ca orientare, pornind dinspre Herculane spre Baia de Aramă îţi poţi da seama că ai ratat oareşcum intrarea în traseu dacă ai ajuns la locaţia din poza din poza (screenshot de pe maps). Partea bună este că eşti pe aproape. Deci ce e de făcut? Ne întoarcem şi mergem înapoi câteva sute de metri până remarcăm (pe stânga, din sensul acesta de mers) intrarea spre acel drum forestier.
Ca marcaj keep in mind: Bandă Roșie apoi Triunghi Albastru. Traseul este foarte bine marcat așa că trebuie doar să arunci din când în când un ochi pt direcție - fapt ce noi nu l-am chiar făcut o vreme!
Din toata echipa, eu am fost singura cu încă două urcări în traseu la activ iar spre rușinea mea am rămas de povești printre ultimii și am uitat de traseu iar după ce am urcat o vreme pe drumul forestier ar fi trebuit să o tăiem prin pădure în partea stângă să ajungem pe marcaj.
Puteți să vă dați seama că nu am făcut asta, așa că am continuat inutil pe drum, iar cand mi-am dat seama, a trebuit să luam câteva crengi peste cap să ajungem din nou spre marcaj - spre și nu pe marcaj, încă!
Pentru că o întâmplare ”Murphyană” nu vine niciodată singură, cam tot aici s-a constatat și dezastrul pentru Radu - am spus că voi highlightui episodul pentru ca vorba aia trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Să zicem că Radu și-a făcut botezul pe Valea Cernei cu un soi de bocanco-șlapi. Dap! Bocancii au hotărât că vor autonomie și s-au desprins de pe talpă aproape de tot. Dar all the respect, și Radu și bocancii cei năzdrăvani legați inginerește cu elastic au ajuns pân' pe vârf!
După ce ne-am revenit și cu orientarea și ne-am și împăcat cu ideea, unii dintre noi, că new shoes are needed, am ajuns în sfârșit și pe drumul cel bun - marcaj, lapiezuri și peisaj famliar.
Traseul l-am început dimineața „devreme” la ora 12:30... iar pe la ora 3 am ajuns și pe vârf! Pe traseu am prins și un pic de zăpadă iar de sus se vedeau minunat Munții Godeanu încă prinși într-un tablou de iarnă.
După ce treci de porțiunea de pădure / drum forestier, ai o mulțime de spoturi de belvedere, peisajul este absolut fantastic chiar dacă altitudinea de 1200 - 1400 m nu ar inspira așteptări mari.
Relieful de lapiezuri are un farmec aparte iar pietrele poroase modelate de forțele naturii sunt foarte aderente și ușor de abordat.
Și ca punct de reper personal, am eu o mică pasiune pentru stânca aceea - Cubul meu pus acolo de un Zeu! Îmi place mie de ea pur și simplu și am să continui să o pozez ori de câte ori am ocazia să ajung acolo.
Ca dificultate, traseul este destul de lejer, începe cu o urcare mai solicitantă după care este un deliciu printre pietre și pâlcuri de zăpadă ce încă luptă să țină piept vremii primăvăratice. Avem și porțiuni cu zăpadă până la genunchi, avem și bătaie cu zăpadă și multa distracție!
Ce e de reținut: traseul dus-întors pe acelaşi drum l-am realizat în 5 ore jumate, dar a se nota, fără grabă, cu multe poze, multe pauze de povestit și multe admirari de peisaj. Deci, pentru cei mai vrednici și mai rapizi, se poate realiza în 4 sau 4 ore jumate dus întors probabil.
Mașinile se pot lăsa în parcare la vreo 300 m de mers pe șosea mai departe de punctul de intrare în Traseu unde găsiți un mic lăcaș de cult cu apă potabilă, capre și câini included!
Cu ce am rămas după ieșire asta: păi cu promisiuni de întoarcere, cu bocanci minus, cu prieteni excelenți, amintiri frumoase și multe multe poze!
Traseu
Traseu
- Timp: 6 h (dus-întors)
- Distanță: cu aproximație 10 km
- Diferență de altitudine: +/-1200 m
- Marcaj: Bandă Roșie pe partea de urcat în pădure apoi Triunghi Albastru
- Surse de apă: nu există în traseu, există doar la aprox 300 m de parcare (intrarea în traseu)
Varful lui Stan - Frumosul Pietros al Mehedintilor
Reviewed by Karina
on
miercuri, martie 19, 2014
Rating:
Reviewed by Karina
on
miercuri, martie 19, 2014
Rating:
Bravos :) - nice one!
RăspundețiȘtergere:) Ştim ca ţi-a lipsit, turaviitoare absenţele se pun în roşu! :)
RăspundețiȘtergereBuna , inca de la inceput vreau sa a-ti multumesc pe aceasta cale pentru cuvintele frumoase si pozele la fel si pentru miscarea in natura pe care a-ti facut-o , datorita acestor lucruri in aceasta toamna de 2015 ne-am hotarat si noi cativa tineri sa va urmam exemplu si totul a esit foarte bine multumim Domnului ca ne-a purtat de grija si am ajuns cu bine .. Recomand aceasta tura celor pasionati de Munte sunt niste privelisti minunate, iar marcajele BR si TA sunt foarte dese si bine marcate doar cu o mica exceptie sus cand se ajunge in padurea dintre cele doua varfuri finale , padurea este deasa si trebuie o atentie marita asupra marcajului TA in rest totul este deosebit de frumos . Numai bine si la cat mai multe drumetii.
RăspundețiȘtergereMultumesc tare mult pentru incurajare si chiar ma bucura enorm sa stiu ca articolul ti-a fost de folos. Felicitari pentru tura, ai dreptate, este o tura destul de usurica dar cu un grad mare de satisfactie. Peisajul este foarte frumos iar toamna e cel mai bun anotimp! Zile cu soare si carari usoare iti doresc!
ȘtergereMultumim si noi de incurajari , si totusi am o mica nelamurire asupra turei voastre si anume voi ati ajuns pe Vf lui Stan? ca din pozele voastre nu am vz acea cruce de lemn de pe Vf lui Stan, care este o cruce de lemn infipta intre pietre , dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci printr-o padure deasa marcata tot cu TA, ca sa fiu mai explicit de la poza care esti tu stand jos cu mainile ridicate in sus se coboara putin in jos si apoi se intra in padure se mai merge vreo 15 min prin acea padure deasa si apoi se ajunge la Vf lui Stan , sper ca ati ajuns acolo daca nu ramaneti datori pe alta drumetie numai bine si astept mesajul vostru .
RăspundețiȘtergereDa, da, asa este. Noi ne-am oprit pe varful mic, e parca mai faina povestea acolo printre clacare golase! :)
ȘtergereBuna, pe timp de iarna se poate ajunge pe varf?
RăspundețiȘtergere