Amurg de Zi la Cascada Miss

De când am ajuns în Stâna de Vale, mi-a tot făcut cu ochiul această Cascadă Miss. Ce o fi cu numele? Curios nume pentru plaiuri mioritice. Cert este că nu am reuşit să aflu povestea din spatele numelui, dar ce am reuşit să văd a fost minunea din faţa acestuia.

Cu puţin noroc, am beneficiat de un prilej de a vizita Stâna de Vale - loc pe care nu chiar îl aveam în vizor ştiind că se află în paragină ca majoritatea staţiunilor cu potenţial din România. Ce este de menţionat însă, trasee sunt o grămadă şi locul e foarte frumos, nu atât ca staţiune ci ca zonă naturală şi obiective turistice.

Proaspăt întorşi după o zi pe Cheile Galbenei şi o jumate de zi de rătăcire prin Lumea Pierdută, am ajuns pe la 6 dupămasa în staţiune şi clar că nu aveam stare de făcut nimic între patru pereţi de cameră de hotel. Am dat un scurt raid pe afară, după ce ne-am aruncat bagajele în cameră şi ce a sunat cel mai plauzibil pentru seara aceea a fost traseul, zic ei de 5 km dus spre Cascada Miss.

Am consultat un localnic despre cum se intră în traseu şi am zis că ne părea lejer, în două ore 10 km ar trebui să fie o plimbare faină pentru un somn bun. Aşa că am pornit la 6:30 de la Hotel Iadolina, în direcția Beiuş iar undeva după nişte căsuţe verzi cu nume de dom’shoare am făcut dreapta pe un drum cu asfalt dar total neîntreţinut.

Nota bene, drumul arata relativ ok la început dar nu vă băgaţi pe el cu maşina dacă nu este una cu gardă înaltă, multe pete de ulei am reperat pe acolo, şi pe bună dreptate. Drumul e foarte prost pe alocuri.

Traseul ţine drumul drumul cu pricina cam preţ de 50 de minute până la un mic Baraj de pe Valea Iadului. Acolo ne întâlnim cu trei drumuri: la dreapta un drum cu indicator spre Cabana Patru Brazi, un drum care coteşte brusc la stânga şi drumul care o ține drept, trece pe lângă baraj şi continuă pe Valea Iadului - nu este eufemism, chiar aşa se numeşte. Cel din urmă, este varianta care trebuie abordată, practic rămânem pe drumul principal până aproape de destinaţie.

După încă 20 de minute de mers pe drum, ajungem la indicatorul spre Cascada Miss - 30 de minute pe Punct Albastru. De aici, trecem din piatră în piatră Iadul şi începem urcarea prin pădure.

Traseul începe să prindă tot mai multă culoare pe măsură ce ne îndepărtăm de asfalt. O urcare mai pieptişă pe alocuri printr-o pădure veche plină de copaci ce îşi împletesc rădăcinile la vedere te duce de pe o parte pe alta a unui afluent al Iadului şi în cele din urmă, cap de linie - Cascada Miss.

Deşi citisem jos, pe bannerele din staţiune, Cascada Miss - 40 m totuşi nu aveam nu ştiu ce aşteptări de la cascadă. Eh, totul s-a schimbat când am zărit-o! E absolut superbă, o cădere în două trepte majore cu un debit mare de apă şi nişte stânci colţuroase fac din ea una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă ce le-am văzut până acum.

Recomandarea mea, dacă aveţi maşină adecvată, faceţi bucata de drum cu maşina sau cu bicicleta, nu este prea entuziasmantă de bătut la picior. Iar concluzia, plimbarea de seară sub apusul roşiatic a fost excelentă!