Cheile Galbenei - Carari Ferate Cu Pietre Presarate

Pentru că este primul articol din seria Apusenilor, aș începe povestea cu faptul că Munții Apuseni fac cumva parte din familie. Poalele Munților Apuseni au fost tărâmul de joacă în copilăria mamei mele iar acum a devenit tărâmul de admirație al meu.

Primele întâlniri cu zona, au început din copilarie și la mine, apoi i-am mai dat târcoale cu câțiva ani în urmă și în cele din urmă m-am hotărât să pătrund mai adânc în frumusețile zonei și să bat și eu traseele cele mai renumite de pe aici. Și am spus Padiș și prima zi negreșit am semnat pentru Cheile Galbenei. Prea multe cuvinte de laudă am auzit deci traseul trebuie să fie întradevăr frumos.

După câteva scotociri pe Internet m-am informat despre traseu, am înțeles că nu e foarte ușor așa că am pus totul în traistă și am plecat la drum...sau cel puțin așa am crezut pentru că la pauza de masă am constatat că nu prea aveam pentru ce să luăm pauză de masă pentru că eu am uitat să pun mâncarea. My bad deși nu aș putea să înțeleg cum tocmai eu am putut să uit mâncarea!!! Bine că am avut apă alune și o ciocoaltă la noi!

După o scurtă bâjbâială pe lângă intrarea în traseu (da...nu am găsit nicicum bulina aia galbenă ce trebuia să pornească traseul de Cheile Galbenei - tind să cred că suntem singurii oameni care nu au gasit-o) am pornit totuși pe Bulina Albastră spre Balcoanele Ponorului.

De la Salvamont din Glăvoi / La Grajduri (Padiş) până la balcoane se fac cam 30 de minute iar până ajungi la cele trei puncte de belvedere, faci poze și admiri peisajul trece prima oră de traseu. Până aici totul frumos și ușor, traseul poate fi practicat de oricine.

După balcoanele Ponorului ne-am întâlnit și cu Punctul Galben și am respirat ușurată că nu s-a dus ziua degeaba! Off we go! Și am plecat spre primul waypoint - Avenul Borțig. Scurtă incursiune în DEX pentru cei ce nu sunt familiari cu termenul, avenul este o prăpastie circulară ca un puț cu pereți abrupți ce se formează de regulă în roci calcaroase.

Ce are special Avenul Borțig este faptul că la cei 54 de metri adâncime, în străfundurile sale ascunde al doilea cel mai mare ghețar din România. Este spectaculos, prima dată pentru mine când văd un aven de dimensiuni atât de impresionante! Ca notă, s-a mai scurs încă o oră din traseu.

De la aven următoarea stație este Izbucul Galbenei, locul din care începe și adevăratul traseu. Înainte de izbuc este indicator, în jos spre izbuc (5 min) și la dreapta spre Poiana Florilor (30 de minute) - este o variantă de a scurta traseul și a evita bucata de traseu pe ferratele Galbenei.

Izbucul Galbenei face gălăgie mare și anunță în trâmbă intrarea pe traseul cu lanțuri ce începe chiar deasupra sa. Noi am estimat cam două ore efectiv pe chei (traseul de ferrate) cu tot cu poze, pauze de admirat peisajul și odihnă. Traseul este greuț și trebuie practicat cu grijă. Nu este pentru oricine așa că dacă nu aveți puțină experiență este cam riscant. Sunt porțiuni lejere și sunt porțiuni mai delicate.

După peisajele spectaculoase de pe cursul Galbenei, traseul se continuă pe la Cascada Evantai (chiar înainte de a porni pe cabluri prin canion).

Pentru că traseul este indicat doar pe perioada verii, se poate face și prin apă (atunci când nu este foarte mare) dar este foarte rece și pietrele alunecă destul de tare. Varianta pe cabluri este destul de solicitantă - ai cablu sau lanțuri la mâini și prize la picioare care sunt foarte alunecoase pe care nu e chiar indicat să te bazezi.

După ce ajungi la o bucată unde trebuie să urci pe lanțuri aproape vertical pe lângă un perete calcaros și să treci printr-un ochi de stâncă se încheie și feratele și urmează doar potecă prin pădure. O urcare mai susținută te duce apoi în dulcea Poiană a Florilor de unde și drumul parcă se mai domolește.

Continui continui pe Punctul Galben ce te duce după încă două ore la Focul Viu - al doilea ghețar al traseului și de aici fie mergi pe curbă de nivel înapoi spre Glăvoi fie faci un mic ocol de o oră pe o variantă de punct galben ce te trece și pe la Pietrele Galbene.

Noi am fost destul de obosiți și puțin înfometați așa că am lăsat Pietrele Galbene pentru tura viitoare și am coborât în poiană să punem cortul și să lâncezim. Glăvoi este unul dintre campingurile mele preferate atunci când nu este chiar împânzit de oameni iar ca notă, de se poate și mânca bun și ieftin!

După ce am găsit pe Internet, traseul a fost estimat cam pe la 19 km cu o diferență de nivel cumulată de vreo +/- 1200 de metri.

GPSul meu a întegistrat pe traseul acesta 14 km și sub +/- 1000 m diferență de nivel. Poate să nu fie foarte accurate pentru că a mai pierdut semnal destul de mult prin pădure și canion, dar orientativ, asteptați-vă cam pe la +/- 1000 de urcare și coborâre adunat per total.

Nu plecați fără apă, mâncare, frontale dacă porniți mai târziu și eventual o pereche de pantofi de schimb sau încălțări speciale pentru mers prin apă în cazul în care feratele nu sunt chiar în top ten-ul vostru vis-a-vis de preferințe.

Oricum ar fi, traseul este excelent și experiența va fi categoric una dintre cele mai strașnice!