Lumea Pierduta a Catunelor de pe Valea Cernei

Un weekend excelent începe cu o săptămână de ploaie. Oricât de ciudat ar suna, nu am văzut niciodată Valea Cernei atât de splendidă, împânzită de căscăduțe și pâraie, plină de viață și îmbujorată parcă la întâlnirea cu verdele crud al începutului de vară.

Ce avem în meniu pentru tura asta? Păi să vedem, traseul de semimaraton Hercules care ne poartă prin lumea pierdută a cătunelor de pe Valea Cernei.

Când am făcut prima dată cunoștință cu traseul a fost anul trecut, în prima săptămână a lunii mai, pozele de acum sunt de anul acesta, a doua săptămână de mai. În mai de regulă în munți este cam răcoare și primăvara încă este sub privirea unui soare...cu dinți, cum îi ziceam în copilărie. Dar la Herculane, luna mai este deja un început de vară, de regulă cu temperaturi de peste 20 de grade. Noi am prins cam 25, deci a fost perfect, am scos pantalonii scurți la înaintare.

După o noapte caldă, cu temperaturi de peste 10 grade, cer înstelat și vânt atâta cât trebuie ca să mențină bine focul ne-am trezit nerăbdători de a porni la drum. Traseul îl cam știam de data trecută și chiar dacă nu ești familiar cu el, este destul de bine marcat deci nu prea sunt șanse să te pierzi.

Ora 11:00 ne-a prins cu rucsacii în spate respectiv aparatul la gât și am început să presărăm pași de la Motel Dumbrava - veșnicul punct de plecare. Am luat-o încetuț pe șosea înspre Baia de Aramă ca la 500 - 800 m să facem stânga pe podul de lemn peste Cerna marcat cu Punct Galben.

De la pod, continuăm în dreapta, pe potecă pe malul Cernei - o plimbare ușoară prin pădure fără prea mare diferență de altitudine, defapt, prima parte nu urci mai deloc. Pe drum, o minunăție, toată pădurea plină de mici izvorașe, cascade la tot pasul și o forfotă de nedescris între vietăți.

Primul sat spre care ne îndreptăm - Cracu Mare. Nu are tăbliță, știm asta de la localnici și de pe hartă. În mod normal, traseul trebuia să ne ducă și pe la Ineleț dar cred că trebuia să pornim urcarea cu un pod (sau două) mai departe.

Cam înainte de Cracu Mare începem și noi să mai luăm un pic în altitudine, urcarea nu este foarte abruptă și nu ai nevoie de nu știu ce condiție fizică pentru a parcurge traseul. Plus că unde mai pui că pe tot traseul fie ai băncuțe unde te poți opri fie ai poieni unde mai mare dragul să stai în iarbă.

Trecem mai departe de primul cătun și ne ducem șerpuit spre Prisăcina. În calea noastră îl întâlnim și pe micul personaj cu codiță ce a stat la poză și a primit în schimb orez expandat! Fair deal!

Au mai fost și alții prinși în poză dar fiind mai grăbiți, nu au primit nimic ca mulțumire.

Deși doar la vreo 10 km distanță față de șosea, cătunele din Valea Cernei rezistă formidabil tehnologiei și își mențin cele câteva gospodării parcă uitate de timp într-o viață deosebit de simplă dar pe tot atât de grea. Unica sursă de curent pentru majoritatea vine de la o micro-hidrocantrală și un sistem precar de cabluri de curent.

Pentru noi, ca vizitatori este o minune și o oază de naturalețe, aer curat și liniște, pentru ei însă prețul tihnei se plătește cu muncă grea și confort probabil minim. Singurele modalități de acces în afară de pasul omului sunt calul, căruța (pe acolo pe unde se poate, nicidecum la toate gospodăriile) sau o mașină serioasă de teren.

Cam aproximativ la 3 km distanță se află și următorul nostru cătun pe listă, și ultimul din ziua de azi, Dobraia. Îl deosebim ușor, după biserica și priveliștea spre Arjana - cel mai înalt vârf din Munții Cernei.

Cam pe aici începem să simțim și oboseala în picioare, lungimea totală a traseului are 20 km dintre care noi am făcut cam 15 deja și cel mai mult în ușoară urcare.

Partea bună, de pe la Dobraia începe coborârea, deci nu mai depunem efort și la urcat, rămâne să ne simțim doar tălpile ușor solicitate de mersul pe jos și probabil să dormim bine la noapte.

Mai câteva poze, mai câteva zâmbete și admirat de peisaj și coborâm tot pe același marcaj cu punct galben chiar la podul peste Țăsna de vis a vis de Motel Dumbrava.

Cred că ziua de azi a convins cel puțin doi oameni (camarazi de traseu) de frumusețea de aici și sper că am atras atenția altor oameni curioși de zonă!

Traseu

Distanța: 20 km

Diferența de nivel: aprox 900 m

Timp: 8 ore petrecute pe el cu tot cu pauză de masă, poze și pauze dese. Teroetic, se poate face și în 6 ore de mers normal sau 4-5 ore de alergat.

Marcaj: la aprox 500 m - 900 m de înspre Baia de Aramă Motel Dumbrava am intrat în traseu pe podul marcat cu Punct Galben și Roșu - marcajul pentru traseul de semimaraton Hercules.

MapMyHike