Wonders of Tarcu: Caleanu si Brusturu (Part II)
Am pus şi ceasul să sune
la 5:30 când ştiam că ar trebui să răsară soarele dar cu puţin noroc m-am
trezit fără el la 5:15, am văzut că era destul de luminat afară, am pus mâna pe
aparat şi pe ceva hăinuţe şi am zburdat afară!
Căldura din cort nu a
prevestit deloc ceea ce aveam să găsesc în afara lui. Mai exact, cortul era cu
totul îngheţat, toate broboanele de apă de la ceaţa ce s-a aşternut seara erau
acum flori de gheaţă!
Cea mai frumoasă
dimineaţă! Valea liniştită era îmbrăcată într-o mantie de lumină roşiatică,
vântul nici măcar nu adia iar luna şi cei câţiva nori strălunceau în primele
raze de soare! Atât de frumos!
După vreo 40 de minute
de plimbat pe acolo, m-am reîntors la somn, gândindu-mă că deşi Rosana se
trezise deja Norian cu Alex sigur nu ar fi întâmpinat bucuroşi ideea de trezit
la 6 dimineaţa. Am prelungit momentul până la ora 9 când după 12 ore de somn
cred ca era mai mult decât decent să dăm trezirea!
Am dejunat, am aşteptat
să se usuce corturile şi la ora 10:30 am început să o luăm voios la pas. Noi nu
am întâlnit marcajul cu Dungă Roşie pe unde am mers însă am ţinut poteca şi mai
apoi drumul croit de maşini de teren şi ATV-uri mergând spre Vârful Căleanu şi având mereu Vârful Ţarcu în partea dreapta faţă. Orientarea, pe vreme bună este
foarte uşoară, vârful Ţarcu îl recunoşti pentru că este singurul din zonă care
are o clădire mare pe el - staţia meteo.
Am trecut prin Şaua
Şuculeţu, a cărei frumuseţi din nou ne-a lăsat cu gura căscată - o
panoramă spectaculoasă care îţi oferă vedere de 360 de grade numai munţi şi
nişte văi glaciare impresionante!
Lacul Șuculețu ne-a atras atenția și ne-a furat o mică pauză de admirație.
O urcare lină de 3 km lungime şi 300 m ca diferenţă de nivel te duce spre primul vârf al zilei: Vârful Căleanu - 2196 m. Norocul nostru, când am ajuns aproape de vârf a ajuns şi norul cu noi aşa că s-a lăsat o ceaţă ce evident a compromis sesiunea foto dar frumos şi aşa!
Lacul Şuculeţu, Munţii Ţarcu |
O urcare lină de 3 km lungime şi 300 m ca diferenţă de nivel te duce spre primul vârf al zilei: Vârful Căleanu - 2196 m. Norocul nostru, când am ajuns aproape de vârf a ajuns şi norul cu noi aşa că s-a lăsat o ceaţă ce evident a compromis sesiunea foto dar frumos şi aşa!
Chiar de pe vârf, din
dreptul plăcuţei începe şi marcajul Cruce Roşie pe care ştiam că trebuie să
coborâm.
De pe Căleanu mergem pe
creastă spre al doilea vârf - Brusturu 2116 m. În cele trei ture anterioare de
pe Ţarcu, de fiecare dată când urcam dinspre Cuntu, eram fascinată de cocoaşa
verde din stânga pe care am şi denumit-o Dinozaurul, imaginaţia mea i-a dat
vârfului format din pietre şi bolovani acoperiţi de muşchi verzi şi galbeni o
alură de spinare de bătrân dinozaur. Tura asta am aflat că Dinozaurul meu este
defapt Vârful Brusturu.
De pe vârf începe
distracţia, este o coborâre pe o distanţă de 2 km şi o diferenţă de nivel de
500 m pe grohotişuri şi bolovani - un peisaj specific Ţarcului şi mai ales
Retezatului. Coborârea este destul de solicitantă şi marcajul destul de prost
aşa că trebuie să stai geană.
În vale se zăreşte o
cabană mare la care trebuie să ajungi astfel că problema nicidecum nu se pune
că te poţi rătăci (cel puţin când nu este ceaţă) doar că e bine să mergi pe
marcaj pentru că probabil e cea mai optimă cale de a coborî.
Coborâre de pe Vârful Brusturu, Munţii Ţarcu |
După o oră şi ceva de
coborâre ajungem la cabana cu pricina ... care în fapt este a lui Dunca (ne surprinde?...nu) unde ne aşteaptă apă proaspătă de izvor
şi un loc excelent de a profita de ultimele conserve din rucsac. Cabana nu este inclusă în circuitul turistic dar are un izvor şi loc de picnic unde 'nui bai' să te opreşti.
Am luat prânzul aici, am
admirat minunata vale şi ne-am bucurat că atunci când am programat traseul am
ales să îl facem în sens invers pentru că probabil pe urcare cu rucsacul plin
era mult mai grav!
Mai departe traseul mai
continuă pe drum de pământ încă aproximativ 2 - 3 km după care intră în pădure.
Se ţine marcajul Cruce Roşie mai departe pe drumul forestier probabil spălat de
viitură ce continuă şerpuit prin pădure.
Am mai avut o
ultimă surpriză, pe când deja începeam să ne plângem de oboseală,
conştienţi că mai avem destul de mers. Din sens opus, venea aceeaşi ceată de
măgăruşi cu care ne întâlnisem sus în drum spre Nedeia cu o zi în urmă! De data
asta încărcaţi de desage şi grăbiţi de cioban.
Încă 2 - 3 km de mers prin pădure apoi trecem în echilibristică un pod făcut cu măiestrie din doi copaci şi ieşim la drumul forestier marcat cu Bandă Galbenă. De aici facem dreapta şi ne pregătim pentru o coborâre lungă de 10 km, obositoare şi destul de plictisitoare până la Poiana Mărului.
Greu a fost dar ce
frumos! Când am terminat tarseul, şi noi am fost terminaţi, unii cu beşici în
talpă, alţii cu dureri de spate, toţi obosiţi dar chiar a fost o tură frumoasă,
vremea a ţinut cu noi şi Ţarcu şi-a câştigat loc de cinste în sufletele
noastre!
Concluzia mea: unul
dintre traseele ce trebuie fără doar şi poate!
Distanţă: 20 km
Timp: 8 h 30 min - cu tot cu
pauze
Diferenţă de nivel: +400 m / - 1500 m
Marcaj: Triunghi Albastru, Cruce
Roşie, Bandă Galbenă
Surse de Apă: Poiana Mărului, izvor
după Lacul Pietrele Albe, izvor la cabana de după Brusturu.
În câteva cuvinte,
traseul Poiana Mărului - Vf. Bistricioara - Vf. Nedeia (Mătania) - Şaua
Şuculeţu - Vf. Căleanu - Vf. Brusturu - Poiana Mărului înseamnă: 38 km, o
diferenţă de nivel de aproape +/- 2000 m, şi cam 18 ore de mers.
Am urmărit traseul pe:
Triunghi Albastru (Poiana Mărului - Nedeia), Bandă Roşie (Nedeia - Căleanu),
Cruce Roşie (Căleanu - Ieşire la drum forestier după pădure), Bandă Galbenă
până înapoi în Poiana Mărului.
Răsărit în Munţii Ţarcu |
Spre Vârful Brusturu |
Şaua Şuculeţu |
Şaua Şuculeţu |
Lacul Şuculeţu |
Vârful Brusturu - coborâre |
Poiana Mărului |
Din Masivul Ţarcu |
Wonders of Tarcu: Caleanu si Brusturu (Part II)
Reviewed by Karina
on
vineri, iulie 11, 2014
Rating:
Niciun comentariu: