Wonders of Tarcu: Spre Nedeia (Part I)

Până acum, am făcut trei ture în Masivul Ţarcu dar nici una ca asta! Dar să pornim de la început, aveam un weekend, aveam ceva vreme bună, aveam dor de munte şi nevoie de a pierde nişte energie. Planificat cumva, era să mergem pe Gugu, dar totuşi l-am lăsat pentru altă tură şi m-am pus să scormonesc Internetul după ceva trasee în Munţii Ţarcu. Şi drept e că am găsit minunea: o tură de două zile, în circuit: Poiana Mărului, vârfurile Bistricioara, Nedeia, Căleanul, Brusturu şi înapoi la Poiana Mărului. Aşadar, povestea de azi, prima parte a traseului.

Lacul Poiana Mărului

Plecarea, după bunul obicei, vineri după lucru ca să salvăm sâmbăta şi totodată să ne rupem de oraş cât mai repede cu putinţă! Am ajuns pe ultima sută de metri a scăpătatului de soare când numai o lumină roşiatică se mai vedea din capătul lacului şi încă îşi mai purta meandrele pe câţiva nori şi vreo două trei avioane împrăştiate pe cer. Mie lacul Poiana Mărului nu mi s-a părut niciodată spectaculos însă tura asta şi-a luat revanşa!

Ştiam că avem cale lungă de bătut a doua zi aşa că la ora 9 deja dejunaserăm şi aşteptam să se mai zvinte corturile pentru a pleca la drum. Am trecut rapid pe la birtul-magazinul satului să ne bem cafeaua unde ne-am şi pricopsit cu o hartă turistică excelentă a Ţarcului. Ora zece ne-a prins cu trei paşi în traseu deja.

Traseul începe chiar din Poiana Mărului de vis-a-vis de casa din imagine iar marcajul cu Triunghi Albastru apare deja pe stâlpii de curent de pe stradă.

În prima parte a traseului avem cam o porţiune de 5 km prin pădure, cu o diferenţă de nivel de 900 m. Practic începi să urci cam de la 600 şi când ieşi din pădure eşti pe la 1500. Urcarea se face pe drum forestier şi potecă deci sub aspectul acesta, nimic greu dar totuşi, destul de solicitant.

Din pădure se iese destul de brusc în gol alpin, pe Buza Nedeii de unde marcajul începe să se piardă dar nu prea ai cum să nu nimereşti traseul pentru că mergi mereu pe un soi de potecă şi ai lacul în spate.

Buza Nedeii

Primul vârfuleţ este vârful Poiana Nedeii care are undeva la 1700+ m, traseul, de aici începe să devină mai uşor pentru că urcările nu mai sunt aşa solicitante ca şi cea din pădure ci se fac treptat pe distanţe mai lungi.

Poiana Nedeii

De la Vârful Bistricioara trecem la altitudine de peste 2000 m. Aici ne oprim să luăm şi prânzul şi să facem un pic de pauză - începem să cam obosim şi până unde punem corturile, mai e ceva! Plus că, de menţionat, noi am cam plecat cu apă la noi pentru că nu eram sigură că vom avea în traseu.

Cea mai faină întâlnire din traseu a fost sus la 2000+ m cu o ceată de măgăruşi aproape cu capul în nori! Dacă aveam mai multe cunoştinţe foto, asta era poză de Discovery! Ce era drăguţ la ei, curiozitatea cu care ne priveau şi totodată neîncrederea care îi ţinea la o oarecare distanţă faţă de noi. Hah! Nişte pufoşi!

Pentru că nu fusesem niciodată în acest traseu, nici nu am vorbit cu cineva despre el, orientarea noastră s-a bazat strict pe poze de pe net, hartă şi app-ul MapMyHike şi astfel am depistat că în faţa noastră, acela ar trebui să fie Nedeia sau Mătania - 2150 m.

Munţii Ţarcu

Întâlnirea noastră cu vârful efectiv s-a întâmplat cam după 7 ore şi ceva de mers, asta desigur cu tot cu pauze. Peisajul aici sus este minunat!

Vârful Nedeia (Mătania)

Mie personal mi se pare că Munţii Ţarcu sunt ca nişte dinozauri molcomi, cu cocoaşe line şi golaşe, în tonuri calde şi colorate.

Vârful Nedeia (Mătania)

Sunt nişte munţi pe care mai mare dragul să te plimbi, traseele nu sunt nici pe departe periculoase iar peisajul te surprinde mereu! Acolo unde ai crede că după coamă vei întâlni cu privirea o coborâre în valuri defapt pândeşte o vale abruptă, presărată de grohotişuri şi rhododendroni (atunci când avem norocul spectacolului acestora)!

Traseul de Creastă Bandă Roşie - Munţii Ţarcu

Revenind la traseul efectiv, cum vi dinspre Bistricioara, pe Triunghi Albastru, înainte de Nedeia, dai perpendicular în poteca ce te plimbă pe creste, marcată cu Banda Roşie. De aici, dacă mergi în stânga ajungi în Şaua Iepii iar la dreapta te îndrepţi înspre direcţia Şaua Şuculeţului, Şaua Plaiului, Vârful Ţarcu sau Vârfurile Căleanul şi Brusturu.

Noi am pornit în faţă şi uşor la stânga pentru a ajunge pe Nedeia, apoi, la coborâre am luat-o înspre Şaua Şuculeţului unde urma să campăm.

De pe Nedeia poţi fie să campezi la Lacul Pietrele Albe - încă o oră de mers şi o coborâre de vreo 200 m până în şa şi încă de poate 100 şi ceva până jos la lac. Cum mergeţi, lacul este pe partea stângă însă trebuie să părăsiţi un pic poteca pentru a-l vedea. Ajută mult să cunoşti harta şi să ai îndrumarea unui GPS, fie el şi de telefon mobil - app.

Lacul Pietrele Albe

Teoretic, prima idee era să campăm aici (planul de acasă) dar vântul sufla destul de puternic şi am zis că mai continuăm puţin, poate găsim o şa un pic mai ferită, aproape de Şaua Şuculeţu.

După încă o oră şi un pic de vânt şi temperaturi tot mai sărăcăcioase am ajuns la un izvor şi la un mic platou numai bun de instalat casa din mai multe motive: era puţin mai ferit de vânt, aveam apă, locul era drept şi erau o mulţime de pietre de grohotiş numai bune să facem un scut pentru vânt.
.

Deci am dat rucsacii jos la ora 19:30 seara, după 9 ore jumătate de mers şi ne-am apucat de făcut fortăreaţa! Între timp ne-a “ajutat” şi o ceaţă densă, atât de densă că a început să picure efectiv, un vânt tăios şi o oboseală care le accentua pe toate.

Am terminat repede fortăreaţa, am băgat un foc de Primus şi o conservă şi la 9 jumătate, ne-am culcat, vorba aceea, ca găinile, încă pe lumină, frânţi de oboseală dar cu multă multă bucurie în suflet!

Concluzia, din calculele de pe net, reieşeau cam 12 km, la noi GPS-ul a adunat 18, şi nu aş crede că a greşit câtuşi de puţin. Traseul este foarte frumos şi deşi nu este deosebit de greu, totuşi ai nevoie de un pic de condiţie fizică, nişte bocanci pe care te poţi baza şi echipament adecvat. Este destul de mult să urci peste 1500 m pe 18 km cu rucsac sănătos în spate aşa că aş spune nu pentru primele ture de munte.

Munţii Ţarcu

Acum că ştim cum ajungem acolo mai trebuie să vedem şi cum ne întoarcem, evident pe alt drum!
Stay with me avem şi continuarea traseului: Căleanu şi Brusturu.