Plimbare de toamna timpurie in Cheile Tasnei

Cum în ultima perioadă am tot avut fel de fel de evenimente care nu ne-au permis atât de multe mici escapade pe câte am fi dorit am profitat de vremea bunicică ce se arăta weekendul acesta şi am plecat spre Valea Cernei cu planuri mai mult de relaxare decât de explorare.

Sâmbătă de dimineaţa am plecat şi ajunşi acolo am concis că facem o plimbare de la Dumbrava, prin Cheile Ţăsnei până spre Balta Cerbului.

Ne-am înhămat cu cele necesare, aparat foto, apă, ceva de mâncare, cărţi şi am pornit în traseu.

Am urcat direct spre Cheile Ţăsnei pe poteca marcată cu Cruce Albastră ce porneşte din spatele Motelului Dumbrava. Urcarea este mai pieptişă pentru început, dar numai bună de încălzire.

După cam jumătate de ceas ajungem în chei şi panta se mai domoleşte iar privirea ne este răsfăţată cu peisaje stâncoase deosebit de frumoase, cu potecuţe şerpuite şi murmur de apă.

De menţionat, în perioadele călduroase, aveţi mare grijă la vipere căci zona este vizată în acest sens. Cu atenţie sporită şi încălţări adecvate totul este în regulă!

Cheile Ţăsnei sunt frumoase şi vizitabile pe tot parcursul anului însă mie îmi plac cel mai mult în mijloc de toamnă, atunci când arămiul predomină şi soarele blând trezeşte culorile tomnatice ale naturii - recomand mijloc de Octombrie.

Tot în chei întâlnim şi Moara Dracilor, un punct de reper excelent şi o dovadă valoroasă a păstrării tradiţiei şi simplităţii naturale a zonei.

De la Moara Dracilor continuăm pe aceeaşi potecă ce traversează când pe o parte când pe cealaltă albia râului pe podeţe din lemn improvizate.

După cam o oră şi ceva ajungem la stână. Stâna este renumită în cercul îndrăgostiţilor de Valea Cernei aşa că profităm de ocazie şi o vizităm pe Tanti Maria de la care cumpărăm şi ultima producţie de brânză (de aici) pe anul acesta căci urma să se retragă cu familie şi turmă în Baia de Aramă până la pimăvară.

Mai departe de aici ar fi cam 2 ore până la Balta Cerbului (numai dus) pe marcaj Triunghi Albastru, totuşi era un pic târziu aşa că am preferat să urcăm de la stână tot drept, imediat sub vârful Înălăţul Mare 1301 m.

De aici încolo urmează o tolăneală soră cu lenea ce s-a soldat cu somn pentru unii şi lectură pentru alţii.

În drum spre locul de lenevit am dat de o mulţime de ciuperci și am executat un photoshooting de excepție cu ceva exemplare nemaiîntâlnite până atunci. Încă aștept păreri despre ce specie de ciuperci explozive este aceasta.

A doua zi ne-am trezit lejer după mai gata 10 ore de somn, am dejunat după bunul obicei, la Dumbravă și apoi am urcat până în prima poieniță de peste drum de motel cum traversezi podul Țăsnei.

Ne-am făcut şi un prieten de seamă care a urcat cu noi, am mâncat cu noi, a dormit cu noi, atâta numai că nu a și citit cu noi.