Honeymoon in Islanda - Ziua 2: Geysir si Primul Meu Desert Vulcanic

Long story short: Geysir, cascada Gullfoss şi povestea din spatele ei, stop la belvedere spre Hekla, salutăm renumitele căsuţe tradiţionale islandeze de la Þjóðveldisbærinn apoi hoinăreală printre nori de praf, lângă lacul Þórisvatn, pe un tărâm rupt parcă de pe Marte.

Cum a arătat pe maps ziua noastră!

De la Geysir am continuat pe Road 35 spre Gullfoss, ne-am întors pe același drum și am coborât spre Sud pe drumul 30. De aici am pornit ușor spre Est pe 32 și apoi F26 (Sprengisandsleid).

Curioasă treabă: Ne-am trezit după 12 ore de somn și am observat aburi în jurul nostru – undeva la 100-150 de metri distanță – repede-repede am făcut duș la camping (400 ISK – Icelandic Krona / persoana), am mâncat și am urcat în mașină să vedem ce este acolo. Abia atunci am realizat că noi defapt am campat chiar lângă renumitul Geysir din Islanda. Aparent în oboseala de aseară nu am făcut legătura dintre numele campingului şi zonă.

Parcul Geotermal de la Geysir

Aici parcă nu ești pe Terra! Temperatura apei este între 80 și 100 grade Celsius cu băltuțe/lăculețe de diferite culori și un geysir năzdrăvan ce explodează 10-20 de metri în înălțime la fiecare 5 minute.

Primul obiectiv este un ochi mic (little Geysir) de apă care clocotește vioi, după care urmează mărețul Geysir. Noi am ajuns la el când tocmai a țâșnit jetul de apă și mai apoi tot aburul acela combinat cu stropii purtați de vânt a răbufnit pe un grup de câțiva oameni care-l ocoleau. Evident, incidentul nu a fost altceva decât o situație comică, întrucât distanța a fost suficient de mare, ca apa să fie doar călduță.

Mai sus de el avem alte două ochiuri de apă de un albastru inedit . Unul dintre ele are o legătură cu o galerie subterană, probabil spectaculoasă și cel mai sigur neexplorată uman datorită temperaturii ridicate.

Un pic mai sus avem un alt ochi de apă, de data aceasta verde. Oare cum reuşesc să își schimbe culorile la aşa o apropiere? Orice ar fi, este impresionant.

După aceasta coborâm la ultimul, cu o culoare gri albăstruie și aburi călători.

Cascada Gullfoss

Îmbarcați în mașină ajungem mai departe la Gullfoss, o cascadă ce pare a fi sora mai mică a Niagarei. O apă atât de învolburată ce coboară grandios în două trepte imense și își croiește apoi drumul printr-un canion cu pereți vulcanici. Cred că țara asta o să mă lase cu gura căscată până la final. Îmi saltă inima de cât poate fi de frumos aici.

Pe o plăcuță citesc despre cum islandezii s-au opus cu dârzenie atunci când englezii, prin anii 1900, au încercat prin diverse metode să inunde zona pentru a face o hidrocentrală. Povestea este cât se poate de ne-poveste, căci reprezintă un caz real şi se conturează în jurul lui Sigríður Tómasdóttir - o islandeză îndrăzneaţă care a protestat vehement împotriva hidrocentralei şi a obţinut într-un final decizia statului de a încadra cascada în Proprietatea Statului Islandez, salvând-o astfel. Cuvintele au fost simple: "I do not sell my friends!".

Una peste alta, ne-a cam lovit foamea între timp, așa că am tras undeva pe dreapta pentru a ne găti prânzul, lângă un spațiu îngrădit în care pășteau liniștite și răsfirate niște văcuțe. Cum am oprit acolo și am început să gătim, curioase, una câte una s-au apropiat iar noi am luat prânzul sub atenta supraveghere a patrupedelor maro.

De aici pornim spre o altă zonă uluitoare: Sprengisandsleið denumirea drumului F26 care reprezintă cea mai veche scurtătură islandeză pentru a traversa ţara din Sud în Nord, dar pe drum ne-am mai oprit la alte două obiective care ne-au ieșit în cale.

Punct de belvedere spre vulcanul activ Hekla

Primul a fost un mic stop pe drum pentru a urca spre un punct de belvedere deasupra râului Thjorsa, ce își întindea mrejele pe o câmpie şi părea să nu se opreasă nicăieri, nici măcar departe în zare.

Locul este un punct excelent pentru a admira măreția celui mai activ vulcam din țară: Hekla, un masiv ce reacționează violent odată la aproximativ 15 ani. Urcarea  până în buza stâncii din parcarea drumului de piatră ce se desparte din șoseaua 32, durează aproximativ 10 minute şi este foarte ușoară. Noi nu am văzut mare lucru datorită norilor joşi ce se învolburau în jurul vulcanului însă a meritat plimbarea.

Þjóðveldisbærinn Stöng

Al doilea obiectiv a fost o mică așezare tradițională islandeză: ferma vikingă Þjóðveldisbærinn Stong. Aici dăm buzna peste căsuțe din acelea cu iarbă pe acoperiș și bonus, o cascadă în spate. Din păcate, având în vedere că sezonul turistic în Islanda se încheie la 31 August, nu am putut să le vizităm și interiorul însă a fost splendid să le cunoaştem chiar şi numai într-atât.

Sprengisandsleið: minunea deşertului vulcanic şi lacul Þórisvatn

Dar ziua nu s-a încheiat încă și nici uimirea noastră, căci am ajuns traversând un pod îngust de lemn, aș putea spune, pe orice altă planetă decât a noastră - Iceland Highlands: un tărâm absolut magic.

Aici găsim un deșert vulcanic (primul pentru noi) ca de abanos cu munți domoli de un verde crud presărat de mușchi, ce cresc timid pe roci negre.

Lacul Þórisvatn, cea mai întinsă apă dulce din Islanda are o suprafață de peste 88 km2 şi o culoare specifică apelor vulcanice.

Deşi drumul era foarte bun, am oprit undeva aproape de lac într-o mică parcare cu o vedere excelentă. De reţinut, în general F roads în Islanda sunt drumuri de pământ pe care ai voie sa mergi  numai cu maşini 4X4 sau monster Jeeps.

Cred că acesta este cel mai frumos loc pe care l-am întâlnit în viața mea, cel puţin până în acest moment. Această frumuseţe şi-o ţese din imaginea dramatică şi inedită pe care o expune cu nonşalanţă privitorului profan. Este un peisaj care nu te poate lăsa indiferent căci totul îţi e atât de străin ca înfăţişare şi amintirea locului ţi se întipăreşte pe nerăsuflate.

Am încheiat ziua cu un pic de bere islandeză, un strop de yoga în deșertul vulcanic și cu multă bucurie în suflet. Nu mi-am imaginat că Islanda poate fi într-atât de frumoasă și specială!