Honeymoon in Islanda - Ziua 8: Aurora Boreala si Elefantul de Piatra

Long story short: Începem povestea din a opta zi islandeză în miezul nopţii sub intensele lumini ale Nordului - probabil cea mai memorabilă noapte ce am experimentat-o până acum iar de dimineaţă cu soare-n gene pornim spre Borgarvirki şi unul dintre emblematicele obiective turistice islandeze: elefantul de piatră de la Hvitserkur!

Cum a arătat pe Maps ziua noastră!

Uşor uşor părăsim Nordul pentru a ajunge înspre Vest iar în drumul nostru trecem prin cele câteva orăşele de pe drumul 76, mai apoi 75, 744, 74 şi intrăm din nou pe Ring Road, de care ne ţinem o vreme, până înainte de Borgarvirki şi Hvitserkur, pentru care intrăm pe 717 şi 701 tur - retur.  Pentru a ajunge la Grundarfjordur, situat înspre capătul peninsulei, părăsim Ring Road şi o ţinem spre Vest pe 59 şi 54.

Cu ochii în lacrimi la cele mai frumoase lumini ale nordului!

Cred că este o reacţie normală să plângi la emoţii puternice - a doua întâlnire cu Luminile Nordului m-a atins până în rărunchii sufletului căci este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut şi în faţa căruia mă năpădesc cele mai senine emoţii.

Aurora Boreală mi-a luminat nu doar privirea şi orizontul ci întreag sufletul căci în lista mea lungă de lucruri pe care vreau să le fac \ să le văd în această viaţă Aurora ocupa întâiul loc. Noaptea aceasta, chiar dacă din cauza aparaturii foto entry level de care dispunem momentan şi probabil şi din cauza lipsei de experienţă în arta fotografiei nu am reuşit să redăm în întregime frumuseţea fenomenului, am să încerc prin câteva cadre să vă împărtăşesc bucuria luminilor nordului.

În apropierea miezului nopţii parcarea a început să se animeze de oameni care veneau şi plecau, pozau şi se uitau, admirau şi se mirau de marele dar al zeilor: Aurora Boreală cu intensitatea ei de grad 5 (din 8 posibil). Vă zic că este o întreagă vânătoare căci laolaltă oameni de-ai locului şi turişti fug de colo colo să prindă cadre sau simplu să se lase încântaţi de minunatul fenomen ce pare-se că noaptea aceasta nu se sfieşte deloc în a-şi etala magia pe cer.

Cald nu era, însă parcă nici nu simţi frigul atunci când eşti martorul unui asemenea moment. Cât de norocoşi suntem să fim aici, acum! Îmi zic întruna căci prin mine îşi fac de cap toate emoţiile şi imaginaţia - când o ia razna, când aproape tace. E sublim ce poţi trăi sub amprenta creaţiei nautrale! 

Siglufjörður cu al său arhitect

Dimineaţa ne-am trezit răsfăţaţi de un soare hotărât şi un cer albastru fără cusur. Wow, asta în Islanda chiar este o raritate deci o luăm ca pe un semn bun.

Seara, în timp ce vânam Aurora ne-am întâlnit cu un bătrânel care ne-a povestit cu mândrie că este arhitectul oraşului Siglufjörður deasupra căruia poposeam. Primul islandez cu care schimbăm păreri de până acum. Evident printre primele curiozităţi ale noastre au fost cum este o Islandă în mijlocul iernii? Şi omul ne-a spus oarecum în traducere şi adaptare că nu e dracul atât de negru pe cum pare, pentru că Islanda deşi nelipsită de ierni zdravene, nu are totuşi parte de asprimea iernilor din alte ţări nordice, nu atât de protejate de curenţii Atlanticului. Ne-a povestit cum trăise câţiva ani buni în Norvegia (sau să fie Finlanda...Suedia...?) şi acolo el, islandezul, părea să fie cel mai înfofolit om la cele aproape -30 de grade. În Islanda, iarna minima din timpul zilei coboară până undeva la -5 grade, deci not bad at all.

Omul şi-a etalat cu drag talentul în micuţul orăşel, înconjurat de munţi, iar dimineaţa când am coborât, pot spune că întradevăr oraşul arată foarte frumos şi este deosebit de primitor.

Icelandic Kung-Fu! :)

Chiar în centrul oraşului există un camping mic la care ai acces pe toată durata anului - recepţia funcţionează în anumite intervale orare - însă poţi face duş şi folosi toaleta oricând, iar de plătit ... se lasă banii într-o cutiuţă poştală.

Începe şi nordul să se cuibărească în amintirile noastre cu ale sale drumuri infinite ce te plimbă şerpuind când mai aproape, când mai departe de ţărmurile proeminente ale oceanului în timp ce nu scapă nicio clipă din ochi munţii.

Decizii decizii

Cum aveam o zi în plus - cea planificată pentru vârful Kristínartindar din Parcul Naţional Vatnajökull - tot ne gândeam cu ce să o umplem. Iniţial am zis că includem în circuit şi regiunea cea mai vestică a Islandei şi totodată a Europei, West Fjords,  însă la o analiză mai atentă, am realizat că avem de a face cu mai bine de 400 de kilometri până în capătul peninsulei care veneau la pachet şi cu bucăţi neasfaltate de drum - ce adăuga timp sănătos la itinerariu. Teoretic numai pentru West Fjords ai nevoie de minim 4 zile şi asta superficial, dacă te mişti repejor şi ai pe listă doar obiectivele principale. Zona este cea mai izolată din toată Islanda iar dacă faci hiking pot trece zile fără să vezi ţipenie de om.

Astfel, dată fiind conjunctura, oricât de interesantă suna aventura am decis totuşi să nu facem asta ci să ne orientăm mai bine fie spre mai multe alte obiective în zona Sud-Vestică a Islandei, fie să vedem dacă prindem vreun tur de whale watching.

Fortificaţia naturală de la Borgarvirki

Decizia cu privire la ce facem cu ziua, momentan, fără program a venit în parcarea de la Borgarvirki - un vechi zid natural de fortificaţie sau mai bine spus rămăşiţele unei fortificaţii islandeze din anul 1000. 

Hvitserkur - elefantul din piatră

Dacă despre highlightul nopţii am stabilit deja limitele, mai rămâne cel al zilei: elefantul de la Hvitserkur - celebra rocă din ocean, care cu puţină imaginaţie seamănă cu un elefant...sau un dragon?

L-am prins pe lumina de apus şi pe flux aşa că până ne-am mai plimbat pe ţărmul ca de abanos, căutând scoici, corali şi ce a mai lăsat oceanul în calea sa am putut să prindem elefantul pe mal dar şi cu picioarele în apă. Acesta a fost alt obiectiv pe lista mea de priorităţi din Islanda şi l-am prins extraordinar.

De aici continuăm cu paşi mărunţi spre ziua de mâine, care avea să ne ducă la Kirkjufell, o altă emblemă islandeză şi totodată cel mai fotografiat munte de aici. Dar cum seara se aşterne, iar până acolo mai este mult şi bine îi dăm bice să ajungem undeva deasupra oraşului Grundarfjörður, deşi la ce nori se văd în zonă probabil nu vom avea noroc de o noapte cu Auroră, aşa că noapte bună!