Honeymoon in Islanda - Ziua 5: Jokulsarlon Glacier Lagoon

Long story short: Am ajuns în celebrul Glacier Lagoon (și când spun în....este literally „în”) apoi ne-am plimbat spre Estul Islandei pe drumuri șerpuite spre orășelele Höfn, Djúpivogur, Breiðdalsvík, Stöðvarfjörður, Reyðarfjörður, Egilsstaðir  până la Seydisfjordur.

Bulversați, am întâlnit Aurora!

Ieri seară, gândurile ni se îndreptau, în secret, către o alăturare desăvârșită: o noapte petrecută lângă cel mai mare ghețar al Bătrânului Continent, sub iluminarea unică a Aurorei Boreale. Șansele pentru Auroră erau minuscule căci norii și ploaia de seară, plus prognoza de precipitații pe următoarele zile ne cam tăiau din elan, însă, vorba aceea: speranța moare ultima, așa că ne-am culcat iepurește. Aproape de miezul nopții, am tresărit și repede-repede m-am uitat pe geam. Parcă se vedea ceva pe cer așa că l-am urnit și pe Alex să ieșim afară să ne lămurim. 

Vă spun: sentimentul este unic. Pe cer a apărut străvezie, o mică dâră verzuie, ca un voal și ne gândeam amândoi: o fi pe bune sau ne închipuim și delirăm la comun, împinși de aceeași dorință. Dar ne-am convins imediat când ne-am întors privirile și chiar deasupra noastră au început să-și plimbe meandrele minunatele lumini ale nordului. Am încercat să prindem un cadru, dar probabil încărcați de prea multă emoție și de faptul că deși am cărat trepiedul cu noi, am rătăcit probabil undeva acasă adaptorul pentru aparat, nu a ieșit prea mare lucru (mai exact a ieșit atât de prost poza încât nici nu se înțelege ce e acolo așa că renunț să v-o împărtășesc). Oricum, Aurora a fost slăbuță și s-a arătat preț de câteva minute, căci atât ne-au cruțat norii. Am luat și noi decizia înțeleaptă de a ne pune la somn căci ne aștepta o zi lungă mâine.

Cum a arătat pe Maps ziua noastră!

Jökulsárlón Glacier Lagoon

Nu ne-a mai surprins faptul că nu ne-am trezit scăldați în raze de soare, treaba era clară cu vremea, așa că am dejunat la picioarele ghețarului și am plecat spre Jökulsárlón, renumitul golf cu țărmuri negre și bucăți mari de gheață.

Ploua mărunt afară, dar parcă nu ne puteam dezlipi de albastrul sublim al sloiurilor plutitoare și de bucuria celor câteva foci jucăușe care se bălăceau fără pudoare în fața turiștilor extaziați.

The fun part: cum stăteam noi pe țărm am pus GoPro-ul pe o muchie de piatră ce ieșea din apă și l-am lăsat să adune amintiri în cutiuța lui magică. Ce nu am calculat a fost cât de mult crește și descrește nivelul apei din cauza valurilor generate de desprinderea unor bucăți masive de gheață. Ei, fix asta s-a întâmplat și noi eram cât pe ce să rămânem fără GoPro, când brusc, apa cea minunat de albastră l-a înșfăcat. Noroc de reacția iute a lui Alex, care a intrat cu piciorul bine de tot în apă și a reușit să îl recupereze! Mai bine cu peștișori la galoși decât cu buza umflată că ne-am pierdut obiectul muncii.

După pățanie ne-am și sustras spre mașină și spre bocanci uscați. Și am pornit să cucerim Estul cu ai săi munți ce se preling în mare, cu ale sale țărmuri negre și valuri spumegânde, cu ale sale drumuri șerpuite și mărețe fiorduri.

Drumul spre Estul Islandei

Dinspre Skaftafell am plecat spre Est trecând prin Höfn, Djúpivogur, Breiðdalsvík, Stöðvarfjörður pe Ring Road apoi am urmărit drumul 96 până la Reyðarfjörður, iar de aici am continuat pe 92 spre Seydisfjordur via Egilsstaðir.

Am intrat scurt până la Höfn, unde am și oprit să ne luăm prânzul și să mai verificăm prognoza meteo la info point-ul de aici.

De la Höfn, am luat cu noi un cuplu tare simpatic de nemți care vizitau Islanda făcând autostopul. Ne-au povestit despre West Fjords și despre faptul că în zece zile de hiking au întâlnit exact 9 oameni - iar asta se întâmpla când încă era sezon turistic. Ne-au povestit despre vulpile polare de acolo și despre cât de sălbatic și frumos este locul. I-am întrebat ce anume le-aplăcut cel mai mult în Islanda și au spus că este o întrebare foarte grea și nu reușesc să adune un răspuns - la sfârșitul concediului nostru, aveam să înțelegem mai bine câtă dreptate aveau!

După ce am trecut de Höfn, înainte de a ieși din acel golf aproape închis, am evitat un mic tunel pentru a ajunge pe un drum destul de nămolos la un punct de belvedere.

Este destul de frecvent în Islanda să întâlnești astfel de capete mirate pe drum. Pentru acest little stranger on the road a trebuit să oprim căci nu a avut nici cea mai mică tresărire să se dea la o parte. Până la urmă după o poză a înțeles că trebuie să își continue ziua în afara șoselei.

Până la Stöðvarfjörður drumul a fost impresionant, traversând când un mal , când altul, când cu munți verzi în jur când cu peisaje dramatice cenușii, însă ce avea să urmeze de acum înainte, din nou ne-a lăsat cu gurile căscate.

După un tunel lung de 6 kilometri săpat direct în munte fără pic de finisaje estetice, parcă am ieșit în altă lume.

Brusc peisajul a fost altul, ne-am înconjurat de munți, văi îmbrobodite de ape și vârfuri încă, sau cred că mai bine spus, veșnic îmbrăcate în nămeți. Nu te lasă țara asta să te plictisești! De data asta este prima oară când munții seamănă cu cei cu care suntem noi obișnuiți, dar sigur, nu vă gândiți că le-ar lipsi amprenta locală.

Noaptea ne-o vom petrece într-un camping în Seydisfjordur, un orășel de poveste pe malul mării, într-un golfuleț izolat.