Honeymoon in Islanda - Ziua 9: Kirkjufell si Snæfellsjökull

Long story short: Azi ne întâlnim cu celebrul Kirkjufell, cel mai iubit vârf islandez apoi avem de străbătut Peninsula Snæfellsnes în căutarea locurilor frumoase care nu întârzie să apară. Vedem încă un vulcan cucerit de gheţar, o plajă unde ne măsurăm puterile cu vechii vikingi şi apoi trecem prin Borgarnes şi căutăm loc de cuibărit printre vise.

Cum a arătat pe Maps ziua noastră!

Prevestirile mele de aseară s-au arătat adevărate căci toată noaptea a fost înnorat iar dimineața ne-a găsit cu atmosfera sumbră a norilor pregătiți de ploaie și cu un vânt rece ce a ținut temperatura sub 7 grade Celsius toată ziua. Am făcut o scurtă oprire la cefeneaua Láki din Grundarfjörður pentru un strop de Internet și o gură de cafea bună - tare drăguț locul!

Kirkjufell cu capul în nori

Am plecat spre Kirkjufell, cel mai celebru și fotografiat vârfuleț Islandez, blazon al orașului Grundarfjörður și țintă a pozelor cu Aurora. Există un traseu ce îi face înconjorul și unul ce îl urcă însă a fost prea frig și vârful era cufundat în nori așa că am decis să ne continuăm drumul.

Personal pot să spun că am fost foarte supărată (grumpy cat style) pe vreme căci mă entuziasmasem mult la ideea de a urca ciotul acesta vulcanic și de a prinde din nou minunatele lumini ale nordului aici.

Sun salutations fără soare

În continuare am gonit spre Parcul Național Snæfellsjökull, care ascunde desigur un alt ghețar chiar în capătul peninsulei Snæfellsness, dar până atunci, ne-am mai oprit la o scurtă plimbare și yoga la 6 grade Celsius cu vânt pe deja bine cunoscutele plaje cu nisip negru și aer de Atlantic. Aici în Islanda, mai toate popasurile turistice uzuale de pe marginea drumului au ceva special.

Saxhóll - hiking pe trepte 

Când deja îl avem în vizor pe impunătorul Snæfellsjökull, evident cu norii de rigoare pe vârf, mai zărim ceva de bifat: Saxhóll - un alt crater vulcanic destul de tinerel: 3000-4000 de ani. Traseul până pe buza craterului este mai mult decât amenajat, vine cu trepte în dotare și din nou, nu pentru că nu s-ar fi putut altfel, ci pentru a proteja natura fragilă și structura formațiunii geologice.

Parcul Naţional Snæfellsness

Pe drum tot aruncăm ocheală muntelui Snæfellsjökull cu a sa limbă de gheață ce i-a cucerit vârful. Oftăm amândoi pentru că şi aici era loc de o tură de hikereală faină însă nici acum vremea nu ţine cu noi. Snæfellsjökull este un vulcan vechi de peste 700 000 de ani, remarcat chiar şi de către Jules Verne în celebra Journey to the Center of the Earth. 

Dritvik - Djupalonssandur: să ne măsurăm puterile pe plajă!

Mai încercăm un peisaj și o întânire cu oceanul la Dritvik - Djupalonssandur, iar pentru a ajunge aici musai să trecem printr-un tărâm magic de lavă acoperită de mușchi când verde fraged când aproape argintiu, nothing like you ever seen before!

Aici fac o mică paranteză: sunt locuri care te lasă cumva indiferent sau nu îți plac, sunt locuri frumoase și foarte frumoase, dar mai sunt locuri speciale care cumva rezonează cu sufletul tău fără să fie musai de o frumusețe debordantă sau ceva nemaiîntâlnit. La Dritvik este o deschidere spre țărmul oceanului realizată din podele de lemn și băncuțe deschise la culoare ce mie personal mi-au drămui un soi de liniște interioară instantă și fără drept de replică.

Defapt de ce amenajarea cu pricina; aici este locul în care și-a găsit sfârșitul un vas măricel în 1948 și și-au pierdut viața mai mulți membri ai echipajului. Pe plaja de jos în semn de respect încă sunt bucățile ruginite ale vasului sau ce a mai rămas din el și turiștii sunt rugați să nu le deranjeze.

Într-o notă mai amuzantă mai găsim și niște pietroaie cu poveste. Fiecare are un anumit număr de kilograme (23, 54, 100 și 156), iar mai demult pentru a-ți dovedi puterea și a te angaja pe corăbii trebuia să demonstrezi care piatră o poți ridica și căra - apoi în funcție de asta primeai un anumit statut.

Farul din Arnarstapi şi somn uşor!

Înainte de a căuta loc bun de dormit cu duș și toate cele am mai făcut un mic popas pentru a vedea un far la Arnarstapi.

Planul era să înnoptăm în Borgarnes însă campingul de aici deși deschis nu părea să fie prea funcțional așa că am hotărât să plecăm mai departe și să ne încercăm norocul la camping Hverinn în localitatea Kleppjárnsreykir. Aici ar fi toate facilitățile de bază însă condițiile nu sunt grozave. Grijă la duș, este cu apă termală naturală, deci cu sulf, așa că bijuteriile jos. Eu am uitat de verigheta de argint și când am ieșit de la duș m-am pomenit cu un ghiul auriu.