Honeymoon in Islanda - Ziua 10: Whale watching în Atlantic

Long story short: Ne-am trezit din nou cu soare! Ziua a început bine iar planul pe azi include un whale watching tour, vizitat Akranes și renumitul far de acolo, iar apoi să căutăm un loc bun de numărat stele printe gene în aproprierea traseului spre Glymur.

Cum a arătat pe Maps ziua noastră!

Dinspre Borgarnes există două variante de a ajunge spre Reykjavik fie pe drumul vechi ce merge pe contrul golfului Hvalfjörður fie prin tunelul ce te scuteşte de cei 45 de km în plus şi totodată de 7 € din portofel (doar dus). Am ales varianta cu tunelul din comoditate şi pentru a câştiga timp. După whale watching ne-am întors spre Akranes, folosindu-ne de acelaşi tunel, pentru aceleaşi motive iar de aici am pornit spre Glymur pe drumul 51, 47 şi apoi urmărind indicatoarele pe drumul ce ducea spre obiectiv.



Util: Toate tururile de whale watching din Reykjavik pornesc din Old Harbor iar aici este o parcare mare unde poţi lăsa liniştit mașina pentru numai 5 € (atât am plătit pentru 5 ore de parcare).

Old Harbour graph :) 

Whale watch experience

Eram ferm convinși că există tururi de văzut balene în Borgarnes așa că ne-am dus glonț spre punctul info dintr-un supermarket să ne interesăm de unde pleacă, dar am aflat că nu există așa ceva aici ci doar (în zonă) în Reykjavik sau Ólafsvík. Am ales varianta cu Reykjavik pentru că era mai sigur și mai aproape.

Având în vedere faptul că tururile standard sunt la același preț, iar singurele diferențe între vapoare constau în logo și culoare am ales să facem turul cu cei de la Special Tours pentru prețul de 9000 ISK de persoană.

Un astfel de circuit standard pe vapoare măricele, de 80-150 de persoane, durează între 2.5 și 3 ore și șansa de a vedea balene și delfini este destul de promițătoare - procentual zic ei de 95%. Pentru sume mai serioase există și alte variante de exemplu turele expresss cu șalupe de 16-20 de persoane care includ pe lângă bucuria de a vedea aceste creaturi fantastice și un pic de adrenalină.

Ce aș mai vrea să menționez aici ar mai fi și turele de puffin watching și cele tematice de noapte - pentru Auroră.

Ne-am îmbarcat zdravăn și am pornit “la vânătoare” - evident că explodam de entuziasm și emoție la gândul întâlnirii cu mai marii oceanelor.

Timp de 20 de minute am navigat până să ajungem în zona cu pricina apoi am început să mergem încetuț și cu ochii în patru.

Nu a durat mult și am și fost anunțați: look now at 12 o’clock! Am apucat să văd spinarea încovoiată a primei balene din viața mea - Minke whale. O balenă de 7 până la 11 metri lungime ce cântărește până la 10 tone. Apoi au urmat mai multe ture pe punte și click-uri de aparate foto dintr-o parte în alta, urmărind aparițiile.

Am pornit în continuare după ce prima balenă a hotărât să se scufunde sfios, probabil not in the mood for crazy tourists today. Am mai prins în depărtare încă două, apoi au apărut alte personaje curioase și jucăușe: două familii de white-beaked dolphins pe care mai întâi le-am observat de la distanță cum făceau salturi în apele reci ale Atlanticului apoi s-au apropiat și au înotat în paralel și pe sub vapor - întâlnirea a fost foarte emoționantă atât pentru mine cât probabil și pentru restul pasagerilor înmărmuriți. Eu una am uitat și să fotografiez… târziu mi-am adus aminte de abia.

Aici m-am trezit să apăs și eu declanșatorul...too late! 

Na' că am făcut-o și pe asta și sunt tare încântată!

Pe drumul de întoarcere ne-am întors toți la comfortul cabinei și am ascultat atenți ce ne povestea ghidul despre balene. Partea faină a fost că printre altele ne-a lăsat să ne jucăm în voie cu o vertebră de balenă și un „dinte”. Spun „un dinte” pentru că balenele nu au dinți propriu ziși, ci au un soi de peri prin care filtrează mâncarea de apă. Interesante creaturi!

Cam atât este o vertebră de balenă...și nu de cea mai mare balenă!

„Dintele” de balenă

Farul din Akranes

De aici am pornit înapoi spre Akranes - eram tare curioasă de acel far și mă gândeam că poate prindem undeva un loc bun să înnoptăm și cum se anunța o noapte puțin înnorată mă gândeam… îndrăzneam din nou să visez la auroră.

Dar ce noapte, ce auroră, ce poze? De abia dacă am reușit să stau câteva secunde lângă far căci trebuie că au murit jumătate din peștii oceanului acolo, așa un miros îngrozitor nu am mai simțit în viața mea! Am fugit de acolo mâncând pământul și din Akranes fără să ne uităm în spate… phiii… proastă alegere.

Hotărâţi pe hiking maine, am campat undeva înaintea semnului de “camparea interzisă” în zona de start a traseului cu speranţa că vom putea face mâine plimbarea de 4 ore dus - întors până la cascada Glymur.