Sa fie Bobotov Kuk - cel mai inalt varf din Muntenegru!

Bună dimineața am zis după nouă ore de condus Timișoara -Muntenegru și după câteva ore rapide de somn petrecute nu oricum ci în cortul nou. Dap, drumul e lung tare fără de magia autostrăzilor care aparent i-a ocolit cu brio și pe muntenegrenii și pe sârbii din partea asta de glob.

Primul target în Muntenegru era cu greutate așa că ne-am trezit și noi încetuț pe la 06:30 ca să reușim cu toate cele să fim la 09:30  în traseul spre Bobotov Kuk - acoperișul Muntenegrului (dacă nu calculăm situația dubioasă cu vărfurile de pe granița cu Albania). Dap, vara asta avem planuri mari, trei acoperișuri pentru patru țări: Moldoveanu - România (check), Korab - Macedonia/Albania (check), Bobotov Kuk - on our way!

We split the teams: 'echipa de suport' Norian și Rosana au planuri mai relaxante pentru prima zi dar noi îi dăm la pas spre vârf. Ziua se arată grozavă!

Am avut grijă (cel vinovat pentru asta în această tură a fost Alex) să campăm chiar la startul traseului, la Ivan Do camping de unde abordăm bulina roșie ce ne va purta preț de 5 ore spre înaltul Muntenegrului.

Traseul este impecabil marcat iar debutul îți face încălzirea pe o potecă lejeră prin pădure. La scurt timp trecem un mic râu peste un podeț de lemn și continuăm tot drept pe o urcare lejeră. De menționat, de aici spre stânga se ajunge la Krno Jezero (dar asta e pe meniul de mâine). Avem cam 4 km de mers prin pădure iar apoi ieșim într-o căldare frumoasă.

După încă un hop suntem la o stână de unde surpriză, poți cumpăra pe lângă produse locale (brânză!!!) și bere sau alte băuturi. Neașteptat! Tot lângă stână este și un loc de campare, desigur fără facilități.

Cinci minute mai sus de stână (cu o mică coborâre) găsim izvorul - perfect pentru întoarcere.

Continuăm să urcăm pe o potecuță mai pe pământ, mai pe grohotiș - OK, scoatem bețele căci după experiența Moldoveanu plus durerile de genunchi dobândite mai nou am decis că la munte, unde merg eu, merg și bețele.

Marcajul este foarte bun deci mergem cu încredere. De la stână urcăm prin dreapta acesteia deși vârful nu se arată încă.

Ajungem încet încet și la părți mai abrupte care încep să ne încetinească. Eu am început să îmi fac probleme de cum o să fie pe coborâre (acolo unde trebuie să mă sprijin în mâini) pentru că plecasem de acasă cu niște probleme total neplăcute la mâna dreaptă cu calmante și antiinflamatoare după mine.

Cu o seară înainte când ajunseserăm în Muntenegru și numai ce văzusem munții de la depărtare am afirmat “uite la ăștia ce munți lini au! Fără muchii tăioase… cuminți”. Aparențele înșeală se pare! Am ajuns la un peisaj ce dădea mai mult a Triglav decât a ce văzusem eu ieri.

Un peisaj arid, stâncos super fragmentat cu vârfuri de o proeminență răsunătoare și plin, plin de un grohotiș abrupt de mama focului și evident fără urmă de cabluri, lanțuri sau alte elemente de minimă siguranță. Ulalaaaa!

Înainte de a ajunge la ultima urcare spre vârf - care vârf era o mare bucată de stâncă la 90 de grade (ai de capul meu… pe unde e urcarea???) urcăm în șaua tăioasă din stânga lui. Urcarea e horror - fără cabluri pe un grohotiș când fin când bolovănos, abrupt cât încape și lung cât toate zilele. Urcarea ca urcarea dar cum o fi coborârea?

Supriza plăcută a venit când am ajuns în sfârșit în șa și am văzut că urcarea spre vârf este pe undeva prin spate (ok deci nu necesită escaladă pură!) și pare mult mai lejeră ca și grohotișul de dinainte. Ahhh… și de aici se poate vedea jos în valea îndepărtată un lac de o culoare fantastică!

Super aglomerat pe aici așa că dacă mergi în full season (ca noi) este bine să mai adaugi un pic de timpi la cei de pe tabelă. Chiar sub vârf este și o mică porțiune de cabluri pe unde se și urcă se și coboară, deci este cu coadă și așteptat după oameni.

Finally am ajuns și pe vârf în fix 5 ore, cât estimau și ei. Nu a fost foarte ușor însă a meritat - evident munții sunt foarte frumoși, speciali și toate cele.

Pe coborâre am urmat același traseu plus un pic de ploaie caldă de vară. Mândră sunt că genunchii mei s-au comportat exemplar. Nu știu dacă din cauza medicamentelor, a benzilor kinetice aplicate prost (am încurcat eu oalele și odată lipite....le dai jos cu straturi de epidermă doar) sau a faptului că am folosit bețele de trekking - poate un pic din toate însă rezultatul a fost perfect - o zi excelentă! Can't wait for more!

Detalii Traseu

• Timp: 9:45 h cu pauze (traseu efectiv 8 h)
• Distanță: 16 km
• Diferență de nivel: +/- 1200 m
• Marcaj: Punct Roşu
• Surse de apă: Durmitor Camp (undeva la mijlicul traseului spre vârf)

GPS Track MapMyHike

Cazare


Treaba e clară, cel mai bun spot de cazare e la IvanDo.  Când am ajuns acolo am dat o tură prin camping să vedem cum  arată toate cele. Ca pozitionare era minunat dar partea cu grupurile sanitare hmmm cam lăsa de dorit. Am zis 'nu face nimic timp avem așa că hai să vedem ce mai găsim prin zonă'. Am purces dară spre un alt camping unde hmmmm... parcă era mai rău și mai aglomerat și mai funky smell around. Deci după o scurtă clacă am decis că IvanDo is the winner și am făcut cale întoarsă. 

Campingul este foarte accesibil ca preț, noi am plătit 8 € / noapte pentru două persoane, cort și mașină. Dușul este inclus în preț iar apă caldă când cum - regula de bază: încearcă să nu te sincronizezi cu tot campingul la baie. Ca facilități: poți pune mașina lângă cort, ai acces la câteva foișoare..două mai exact, vatră de foc, chiuvetă pentru spălat vase și ceva aragaz - bucătărie în aer liber. Not bad overall, doar că la capitolul curățenie la grupurile sanitare e cu minus destul de sănătos. Cam la un km si ceva în stațiune găsești și supermarketuri pentru aprovizionare iar traseele sunt la o aruncătură de băț. 

Astea fiind zise vă îndemn cu drag la o experienţă muntenegreană ca la carte! Ştiţi aia cu 'mountains are calling and I must go'! :)