Sweet November Starts on Tarcu

Adevărul e că până pe la mijlocul lui Octombrie doza de optimism în combinație cu vremea și muntele stă binișor, după, însă, cam începi să ai emoții mai ales dacă în ecuație includem și cortul.

Weekendul trecul l-am încheiat cu emoții că va fi ultimul pe munte de anul acesta, dar totuși, toată săptămâna asta am stat geană pe meteo și stres pe capul coechipierilor.

Vineri seara încă se mai purtau negocieri la un Activity și câteva pahare de vin fiert, iar rezultatul a fost plecarea de Sâmbătă dimineața de la ora 8 cu destinația Țarcu și target tură de o zi.

Echipa: coechipierul Iulă, deja cu notorietate și vinovat de multe dintre pozele faine care fac poftă de munte, coechipiera Oana, proaspăta inițiată a weekendului trecut, coechipierul de drum și suflet Alex și ultima dar nu cea din urma, adica je!

Excursia a debutat din orașul mamă Timișoara via Caransebeș iar traseul propriu-zis l-am dat de pe la orele 11 trecute fix cum ar zice mai vechii români și am pornit pe drumul forestier marcat cu Bandă Roșie ce duce spre Stația Meteo Cuntu.

Se pun bocancii de pe la 1200 m aprox și se ajunge la Cuntu după cam o oră și 5 km la 1474 m. Drumul este numai bun de încălzire întrucât poteca (autostradă de-a dreptul) respectă un soi de echilibru între urcuș și coborâș, suficient cât să îți pui mușchii în mișcare fără să te și obosești.

Dupa ce am introdus proaspătul turist în împrejurimi, am continuat spre vârf pe același marcaj cu Bandă Roșie. Ca distanță, undeva la 4 – 5 km și o diferență de nivel de 740 m – practicabil, după cum spune și plăcuța în 2.5 – 3 h.

Ce este fain și totodată recomandabil, dacă pornești într-o tură așa scurtuță de o zi, este să pornești tarseul prin partea dreaptă a vârfului, la răscrucea cu panoul info de după Cuntu. Apoi să faci o buclă și să cobori prin stânga vârfului, pe continuarea drumului forestier ce duce spre Șaua Iepii și Retezat iar în Șaua Plaiului să îi dai la vale pe unde se poate până dai din nou de marcaj BR ce duce înapoi spre Cuntu.

Revenind la poveste, după ce i-am dat capătul la un card de memorie, din căldarea glaciară de sub vârf în care am coborât am avut parte de un minunat spectacol în care razele de soare își revendicau jucăușe teritoriul și mângâiau  Iezerul Țarcu printre norii grăbiți ce traversau vârful. Aici ne-am și oprit să luăm o gustare, să ne tragem sufletul și să ne inspirăm din măreția muntelui pentru o bună bucată de timp.

Anul trecut pe vremea asta, totul era cam înghețat pe sus, însă acum ne-am răsfățat cu o temperatură pe undeva pe la 5^oC aș estima. Practic, dacă nu bătea vântul tăios al Țarcului era chiar plăcut de stat dar nu ne plângem întrucât vremea a fost minunată și caldă pentru această perioadă.

Până și proaspătul montaniard a mai prins curaj și viteză și a făcut progrese în ale mersului pe munte.

Când am ajuns la Cuntu deja se înserase, pe la ora șase fără, așa că restul de traseu l-am făcut romantic la lumina frontalelor.

Înainte de a pleca, am mai rămas preț de vreo jumătate de oră să admirăm stelele și surpriza nu s-a lăsat așteptată mult: am fost salutați, să îi spunem plastic, de o stea căzătoare imensă! Nu am văzut în viața mea un corp ceresc în trecere atât de aproape, ne așteptam să și auzim un poc undeva, dar totuși am rămas doar cu așteptarea. Cred ca a stat pe bucățica noastră de cer cam 4 – 5  secunde.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! 

Traseu:

Timp: 6 - 7 h
Distanță: ~ 18 km (dus-întors)
Diferență de altitudine: +/- 1000 m
Marcaj: Bandă Roșie
Surse de apă: Stația meteo Cuntu