De la Buzias la Szeged - Arbori Seculari si Animale Mari!

Pentru că nu tot timpul în Februarie ai 17⁰C, e bine să profiți atunci când natura face un pic abstracție de anotimp și dă dovadă de generozitate în temperaturi.

Proaspăt reveniți din tărâmul gripelor am simțit nevoia de un pic de aer și dacă se poate nu de Timișoara. Nu pentru că nu ne-am iubi orașul ci pentru că ne place să plecăm hai hui.

 Am început dimineața cu un transport plus predare de părinți la rude undeva pe lângă Lugoj și așa am ajuns Sâmbătă să execut o ședință profi de fotoshooting la oi, câini și alte găini.

 Pot spune că am avut parte și de un scurt episod educativ care mi-a infirmat o teorie și anume: că nu numai berbecii au coarne! Cum? Da!

 Eu am crezut că oaie  egal animal blănos non deținător de arsenal de luptă iar berbec egal mascul de oaie deținător de arsenal de lupte. 

Aparent se poartă la ambele sexe!

Am depistat și oaia preferată – aia neagră și oaia fotogenică – aia cu puncte și expresie de Dr. În Transhumanță Bănățeană.

Mai departe am purces la drum hotărâți să bem cafeaua undeva special și dacă tot avem posibilitatea, hai să o bem în avion! E adevărat că este un avion scos din funcțiune înainte să fim noi măcar în plan pe lumea asta ('76) dar măcar i-au prelungit viața în scopuri turistice!

Triumfător avionul sovietic de pasageri Lisunow 2 domnește asupra parcului care reprezintă punctul doi de atracție al Buziașului datorită ”Marianelor”. Pentru cei ce nu știu, Marianele sunt veverițele care locuiesc în parc și care sunt foarte prietenoase atunci când primesc nuci și alune; iar pentru cei ce sunt familiari cu denumirea de Mariane – poate mă lămuriți și pe mine de ce le zicem așa?

Ne-am plimbat prin parc, am constatat deloc mirați, încă un caz de abandon al conducerii față de un loc cu potențial și istorie, tipic România. Totul este fie dărăpănat fie deja irecuperabil, totuși parcul cu foișoarele și podețele sale  sunt aparent într-un soi de renovare melcească. Să le urăm succes!

Am dat și peste un platan vechi tare, plantat în 1812!

Sâmbăta am încheiat-o înapoi în Timișoara căci am avut om important de sărbătorit iar Duminică l-am scos pe Niku (primul meu DSLR Nikon D3100) din țară! 

Target: wild life!

Translation: ne-am dus la vecinii noștri mai civilizați în Szeged lagrădina zoologică și la o scurtă plimbare gastronomică prin centru orașului. 

Nu sunt o susținătoare a grădinilor zoologice, din păcate însă există și deocamdată acest lucru nu prea văd să se reglementeze în favoarea animalelor.

Scurt, dacă vrei să mergi la zoo, la Szeged e destul de frumos și ai ce vedea preț de 3 – 4 ore, depinde câte poze vrei să faci, ce fel de copil mare ești și ce dispoziție de pozat au și atracțiile grădinii.

Szeged Zoo este bine amenajat, te poți plimba pe cele 45 ha pe care le deține, ai din loc în loc băncuțe unde poți sta în așteptarea animalului preferat, ai și plăcuțe cu numele animalului în patru sau cinci limbi – inclusiv româna și prețul biletului pentru adulți este undeva la 23 de lei (1600 forinți).

Din  câte am înțeles parcul funcționează și ca centru de recuperare și salvare pentru animale și găzduiește anual peste o mie de animale rănite sau orfane. De asemenea include și programe educative pentru copii susținute de un cadru școlar angajat permanent acolo.

Din ce spun ei, nu le-am numărat ar fi vreo 600 de suflete aparținătoare a 130 de specii diferite iar pe timpul verii se organizează ocazional și circuite ale grădinii zoologice pe noapte.

Din seria ”dacă aș putea i-aș lua acasă” se numără: Alpaca, Red Koala, Cameleonul, Tigrul și ceva specii de maimuțici! PS: don't go for a Tapir – sforaie oribil!

Nu spun mai multe despre animăluțe, las pozele să vă convingă!

Am încheiat ziua cu o plimbare în Szeged – un orășel mic, cochet și din punctul meu de vedere excelent amenajat, îngrijit și evidențiat. Deși este un sfert de Timișoara, este totuși zece clase peste orice oraș din România – cu regret pentru noi, cu mândrie pentru ei.

Ca recomandare, dacă foamea începe să bată la ușă, noi am dat testul la o pizza ungurească la Pizza Guru – servirea ok, au meniu în engleză și localul este micuț și primitor. Prețurile la pizza variază între 1000 – 2000 forinți în traducere între 15 și 20 lei, o salată pe la 800 – 900 HUF, paste pe la 1000 – 1300 HUF, apă – 200 HUF, suc 300 HUF și o bere mică pe la  400 HUF. Decent!

Asta este o variantă dacă nu vreți prima opțiune care este afară din Szeged dar mâncarea este excelentă la pescărie - Fehértói Halászcsárda pe drumul spre Budapesta.  Surprinzător, majoritatea angajaților de acolo vorbesc și română!

Așa de convingere, așa arată păstrăvul la Fehértói Halászcsárda! Testat astă vară.

În concluzie, am mâncat, ne-am plimbat, am admirat Szegedul și ne-am bucurat de un weekend primăvăratic!