Jurnal de Concediu: Kopaonik - Ski, Soare si Mancare!

Vestea și povestea au început de anul trecut. Anul trecut pe vremea asta se înfiripa prima întâlnire  cu Kopaonikul. De menționat, eu anul trecut am pus prima dată piciorul pe snowboard și asta s-a întâmplat în România și a fost fail! Dar la jumătatea distanței între fail Romania (cu regret) și super Austria am reperat Kopaonikul – resortul sănătos de ski de la ai noștrii vecini mai slavi decât noi!

Cum anul trecut nu începusem încă activitatea pe blog am dreptul acum să reiau un pic de poveste, să fac un review complet și să compar anumite aspecte, dar toate la timpul lor.

Cum anul ăsta iarna nu a fost chiar așa ca la carte sau a citit din cartea altcuiva, am plecat la ski dar oarecum conștienți că nu vom găsi ce am găsit anul trecut. Așa a și fost: dacă anul trecut zăpada a fost sănătoasă atât pe pârtii cât și powder pentru off-piste anul ăsta nu zic, s-a putut schia însă cei 30 – 40 cm de zăpadă au înclinat mult balanța spre mediocru. Ce să faci acum și sârbii au făcut treabă bună cu stațiunea dar dacă nu contribuie și vremea un pic...

Ideea e că Parcul Național Kopaonik și implicit Ski Resortul se află cam pe la altitudinea de 1600 – 1700 m în medie și fiind atât de jos e clar că zăpada este destul de puternic afectată de orice mică schimbare climatică. Iar dacă mai punem în calcul că au si parte de peste 200 zile de soare pe an e clar că dacă nu ninge sănătos nu prea se păstrează.

 Ca și accesibilitate, Kopaonikul se situează în partea de Sud a Serbiei, la granița cu Kosovo. Practic dacă faci un pas mai încolo de pe pârtie ești în Kosovo. Și nu, nu este gard cu sârmă ghimpată și patrule de sârbi înarmați până în dinți.

 Din Timișoara, am făcut cam 6 ore pe cei 400 km aferenți. Ai o parte de 110 km de autostradă și restul pe drumuri naționale și europene. Drumurile la sârbi sunt cam ca și la noi, mai cârpite, mai denivelate, mai curățate mai nu.

Apropos de asta, noi am avut norocul să plecăm chiar acum cu viscolul puternic, spun norocul pentru că am plecat când de abia se pregătea să înceapă și ne-am întors după ce s-a mai liniștit. Partea interesantă de drum s-a arătat imediat după ce am intrat la vecinii noști, pe drumul dinspre graniță spre Vrsac.

Am ajuns chiar la răsărit acolo și am prins o porțiune de drum acoperită cu zăpadă, care măturată de viscol se plimba șuvoaie șuvoaie pe șosea iar lumina roșiatică a soarelui nu a făcut decât să schimbe vremea năpraznică într-o atmosferă feerică. Bine, nu a mai fost atât de feerică la întoarcere când am văzut munți de zăpadă viscolită și panouri rupte de vânt dar pentru început, cadrul era de basm.

Anul acesta, la fel ca și anul trecut, am ales să stăm în Brzece la aceeași cazare (Vila Vedrana) din trei considerente, unul, prețul (45 de euro pe noapte/ apartament – în condițiile în care am fost 7 persoane) al doilea, condițiile erau ok, locul curat, primești tot ce ai nevoie: așternuturi, prosoape, bucătărie complet utilată; iar al treilea considerent, apartamentul este la 50 m de telescaunul care te duce direct în stațiune. Dar surpriza a venit la al treilea considerent: pentru că am aflat când am ajuns acolo că și sârbii sunt șmecheri și au închis telescaunul pe motiv că nu este zăpadă suficientă pe pârtiile de sub telescaun.

Asta nu era în calcul. Noi stăteam în Brzece -  adică la 17 km de stațiune și nu plănuiam în fiecare dimineață să ne chinuim să aranjăm plăci, schiuri și alte cele în mașină și să mai avem și surprize cu drum necurățat până sus sau mai știu eu.

Dar asta este, nu am avut încotro. Am dat un search rapid să vedem ce prețuri găsim la cazare sus în stațiune dar nu se merită, sunt cel puțin duble așa că am rămas la varianta Brzece + drum. Așa că e bine să verificați treaba asta când mergeți să știți măcar să aveți benzină suficientă pentru drumurile suplimentare.

Altă țigănie, care pot  să zic mi s-a părut așa romanian style a fost cu parcarea sus în stațiune. Plin de "lopătari" care percep o taxă fixă de 200 dinari pe locul public (fără plată!!!) de parcare. Practic dacă nu le plătești serviciul de "dezăpezire" al locului de parcare riști să te alegi cu autografe pe mașină sau cauciucuri tăiate. 

Noi am ales să plătim 300 dinari pe zi în parcare privată – ne place mult mașina noastră și o vrem tot așa cum am luat-o.

Cum ne înțelegem cu sârbii: păi în principiu ne înțelegem extrem de greu și numai prin semne. Oamenii ăștia au ditamai resortul de ski, condiții excelente dar nu vor să învețe boabă de engleză. Boabă! Deci nu îți vine să crezi când stai 30 min la Skipass să îi explici la aia ca vrei un skipass pe 3 zile și extra 2 urcări în altă zi. Acolo unde ai wifi moka e paradis, thank you dear Google for translation!

Un plus mare pentru Kopaonik și întreaga Serbie la mâncare. Deci cum poți să mănânci la sârbi, pfff nu-i adevărat. Bine, dacă ești vegan sau vegetarian ai nimerit prost dar pentru majoritatea oamenilor, mâncarea este excelentă!

Ca loc de mâncat, dacă stai în Brzece, recomand cu o siguranță de 100% Restoran Koliba. Noi am negociat cu nenea de acolo mic dejun plus cină la 700 dinari (aprox 6 euro) pe zi. Localul arata excelent, rustic și cu un colorit aparte, foarte primitor și călduros iar mancarea ... noi la fiecare masă redescopeream mâncarea! Plus că ne aștepta în fiecare dimineață cu masa pregătită, cu cănuțe cu iaurt, mezeluri de casă și desert cald făcut proaspăt iar seara cu două feluri de mâncare și desert. Plus că porțiile la ei sunt sănătoase!

A! Și ce mi-a mai plăcut foarte mult: șemineul tradițional care te îmbie să rămâi de cum deschizi ușa.

Alt avantaj: au free wifi așa că te poți înțelege perfect cu ei și surpriză, oamenii au scos meniu în română!

Orientativ, dacă vrei să mănânci în stațiune prețurile pornesc de la:  300 dinari un sandwich, 600 – 1000 dinari pizza, meniu cu carne garnitura saltă de pe la 600 dinari în sus, un Gulyas 500 dinari și un suc/apă pe la 200 – 300 dinari, bere 200 – 400 dinari.

Revenind la pârtii, stau binișor, au vreo 70 km de pârtie atunci când vremea e ok și este zăpadă pe toate. Au pârtii de toate nivelurile și dacă ai noroc să nu te prindă poți să te dai și off piste, au posibilitate de trasee foarte faine, prin pădure de brazi. Aproape toate pârtiile sunt dotate cu telescaune de 2, 4 sau 6 persoane iar pe alocuri dublate și de teleskiuri.

Stațiunea nu este foarte aglomerată de regulă iar dacă mergi de dimineață, de când deschid de la 9 ai șanse să te dai cu doi trei oameni pe pârtie. Excelent!

Noi am plecat pe patru zile din care am reușit să ne dăm două zile full iar în una din cele două zile am prins un apus minunat. Apropos de asta, prețul la skipass, e foarte accesibil, noi am platit pe 4 zile full, access toată stațiunea 70 euro. Prețul pe zi este de aprox 25 euro, săptămâna 110 euro iar o urcare costă aproximativ 3 euro.

Am avut parte toată ziua de soare iar dupămasa am nimerit perfect pârtia de pe care vedeai apusul iar la momentul cheie tocmai a coborât un nor rătăcit pe creastă să ne salute și să contribuie la cadrul minunat.

Pel lângă asta, stațiunea e împânzită de fel de fel de localuri și căbănuțe unde poți să te oprești la un ceai sau să mănânci.

Anul trecut am încercat mai multe astfel de locuri însă anul ăsta am rămas fideli căbănuței din vârul stațiunii, de la scaunul 7 care are și prețuri decente și este foarte cozy! Traducerea numelui e ceva de genul Wolf Track parcă, iar în interior pe lângă pozele cu lupi atârnate pe pereți are și un șemineu la fix asortat în mijloc!

Pe lângă asta, Koaponikul chiar se vrea o mică Austrie: inima consumeristă a stațiunii are un micuț complex – fortăreață cu aspect austriac ce adăpostește restaurante, fast foods, magazine de suveniruri, bancă, farmacie și o mulțime de magazine de echipament sportiv!

Ce mai trebuie încercat neaparat dacă ajungeți acolo: șlibovița lor (pălinca noastră) o recomand pe cea de pin sau cea cu miere, kaimakul (o combinație între caimac și unt de casă) și pleșkavita (care nu e in chiflă și nu seamană cu ce se vinde în Romania ca Pleșkavita)!

Tragem linie: Kopaonik este o statiune reușită la un raport calitate preț excelent! E mult peste orice găsești în patria mamă dar totuși, ca sfat, nu pleca cu așteptări prea occidentale, nu mergi în Austria!