Vârful Poieni - Cu Bicicletele La Cota 1627!

Un turist complet caută parcă întotdeauna să îşi depăşească experienţele anterioare, să adauge altele şi altele şi să îşi lărgească orizonturile. În programul nostru artistic de azi a fost primul vârf cu bicicleta.

Pentru că mai aveam de condus şi până la Timişoara, se încheia weekendul prelungit şi trebuia să ne întoarcem acasă, am ales să facem un traseu aşa, de jumătate de zi. Am împachetat totul, am pus în maşină şi la 9:30 am urcat pe biciclete şi i-am dat pedală!

De la Hotel Iadolina, am mers pe drumul asfaltat ce duce la Izvorul Minunilor. Izvorul este artificial amenajat destul de frumos cu nişte pietre ce lasă apa să cadă într-o cascadă în mai multe trepte. De la izvor, ţinem drumul forestier cu marcaj de Bandă Roşie ce se arată excelent pentru biciclete.

În prima parte, drumul este ok dar uşor uşor începe să îmi dispară zâmbetul de pe buze când apare şi panta şi bolovanii. Până în prima poiană, unde este şi ceva construcţie neterminată drumul e să zicem acceptabil dar mai apoi… începe o urcare absolut nepotrivită pentru biciclete, plină de pietriş şi bolovani.

De aici începe urcarea elegantă prin împingerea bicicletei. Partea interesantă este că şi coborârea va fi la fel. Poate cu un full suspension, echipament şi ceva balls cobori pe 2 roţi dar eu personal nu deţin nici un element din cele mai sus prezentate.

Pentru traseu, după Izvorul Minunilor, mergi pe drumul marcat cu Bandă Roşie, din partea dreaptă, la prima intersecţie o iei spre dreapta, următoarea spre stânga şi mai departe ţii drumul principal întotdeauna până când ajungi la drumul de pământ ce urcă pieptiş pe vârf.

De la Stâna de Vale până pe Vârful Poieni am “pedalat” preţ de 7 km şi 2 ore jumătate - după o urcare de cam 400 m am ajuns la cota 1627 m spune Google, 1595 m spune GPS-ul meu. Adevărul poate fi undeva la mijloc.

Pe ultima bucată de vârf, eu nici măcar bicicleta mea nu am mai reușit să o urc, așa că Alex și-a intrat în  rolul salvator și a dus și bicicleta mea pe ultima bucată de 20 de metri. 

După ce am ajuns pe vârf, au năvălit şi o ceată de vreo 40 de pui de Attila de 65+. Foarte simpatici, cu rucsăcei din aceea mai vechi decât mine, cu beţe de trekking, fără nu ştiu ce echipament sofisticat dar cu multă bucurie în suflet! Minunat să vezi aşa ceva! 

După o gustare, am pornit cu coada între picioare la vale…. ştiam ce urmează: coborâre pe lângă bicicletă cu multă pierdere de timp, coborâre pe bicicletă cu frânele strânse şi panică all over!

După ce am terminat cu traseul am fost mulţumită de primul meu vârf realizat aproape cu bicicleta dar cred că am şi luat decizia de a-l numi totodată şi ultimul. Revin la trekking!

Traseu

Distanţă: 14 km (dus - întors)

Timp: 4 h 30 min

Diferenţă de Nivel: 500 m

Marcaj: Bandă Roşie la început

MapMyRide