Prin Maramures: Mocanita, Manastirea Barsana si Cimitirul Vesel de la Sapanta

Printre cele mai vestite zone din România, atât pentru turistul autohton cât şi pentru cel străin, Maramureşul este unul din locurile care nu conteneşte să ademenească toate soiurile de călători din lume. După mult timp, am reuşit şi noi să ajungem aici şi să gustăm din plin această experienţă à la Maramu'! Pentru partea culturală facem popas la Cimitirul Vesel de la Săpânţa, la Mănăstirea Bârsana şi bineînţeles nu ne lăsăm fără o plimbare cu vestita Mocăniţă de la Vişeul de Sus!

PLIMBAREA CU MOCANITA

Mocăniţa este una dintre acele atracţii emblematice ale României, care reuşeşte an de an să aducă mii de turişti din toate colţurile lumii pentru o plimbare înapoi în timp, condimentată bine cu tradiţii româneşti. Haideţi mai departe la o plimbare agale cu bătrâna mocăniţă pe plaiuri maramureşene!

Chiar dacă de regulă mă feresc de atracţiile turistice foarte comune sau foarte lăudate, sunt unele faţă de care curiozitatea pur şi simplu nu are milă. Mocăniţa este una dintre acestea, o vânasem de câţiva ani buni şi îmi doream această experienţă, probabil şi din această cauză îmi făcusem un întreg scenariu despre cum va fi, despre ce vom vedea şi cât de încântaţi vom reveni fapt ce a dus la o uşoară dezamăgire la întâlnirea cu realitatea. Ştiţi cum e treaba cu lucrurile lăudate în exces: niciodată nu sunt pe atât de bune pe cât te aştepţi. 

Am să încep cu câteva detalii logistice şi lucruri bine de ştiut înainte de a porni în această mică excursie:

• Punctul de plecare este Vişeul de Sus - aici găsiţi o parcare mare pentru maşini, chiar în punctul de unde luaţi mocăniţa şi este gratuită. 
• Programul de funcţionare: de regulă mocăniţele merg de Joi până Duminică, cu plecare de la ora 9:00 dimineaţa, dar luaţi aminte că în zilele de sărbătoare cursele regulate sunt suplimentate cu curse speciale sau tematice. Puteţi consulta programul de funcţionare exact aici.
• Preţul: preţul pentru o cursă normală, care include numai mersul cu mocăniţa este de la 45 de lei - adult până la 54 de lei în full season.  Apoi pentru mocăniţele speciale, care includ un meniu cu mâncare şi băutură, preţul este de la 84 la 92 de lei. Pentru mai multe detalii vis-a-vis de preţuri şi servicii, click aici. Ca notă, biletele se pot plăti cu cardul, cei din gară de la punctul info-casierie au POS.
• Servicii: sus (care nu e aşa sus), la staţia finală, este amenajat foarte drăguţ, cu foişoare, băncuţe şi mese. Aici puteţi servi bere, ţuică, cafea, apă, ceai şi răcoritoare (fără precomandă). Preţuri unice de 6 sau 9 lei. :)

Sfaturi bune de luat în seamă:

• Porniţi cu apă la drum şi nu vă bazaţi pe faptul că puteţi cumpăra apă din gară. La 6 lei sticla de jumătate, zic că este o investiţie destul de proastă. 
• Noi am ales doar mersul cu mocăniţa, fără meniu inclus din două motive: unul evident, costurile şi al doilea, neplăcerea de a sta la coadă şi a te îngrămădi pentru porţia nu deosebit de specială de mâncare.
• Biletele se pot lua numai de la faţa locului (din păcate) însă rezervările trebuie făcute cu cel puţin o zi - două înainte. Pentru perioadele aglomerate, cum sunt sărbătorile de exemplu, ar fi bine să vă organizaţi din timp, căci biletele aparent se vând ca pâinea caldă. 
• De regulă, pentru biletele simple de mocăniţa (fără meniu) nu este necesară o rezervare prealabilă însă dacă vreţi să vă asiguraţi locul, vă recomand să o faceţi.
• Încercaţi să ajungeţi printre primii la mocăniţă, astfel, ajungeţi primii la destinaţie şi evitaţi aglomerarea
• Există câteva mocăniţe (real-deal) şi una diesel, dar nu vă panicaţi, dacă se întâmplă cumva să fie prea mulţi oameni şi să bage şi diesel-ul, cu siguranţă dacă urcaţi cu acesta, veţi coborî cu una pe aburi aşa că nu pierdeţi nimic. Oricum ambele merg la fel de încet doar ca una te şi afumă!



• Îmbrăcaţi-vă bine, dimineaţa este răcoare şi prin pădure de asemenea este destul de frig. Noi am avut plăcerea să vedem cum un curajos în espadrile, bermude şi tricou a schimbat toate culorile posibile timp de două ore şi cât durează urcarea. 
• Traseul integral al mocăniţei nu este deschis, momentan se fac doar primii 21 de km iar partea cu adevărat frumoasă a traseului să zicem că începe de undeva după km 15. Până aici, nimic prea spectaculos, deci nu plecaţi cu aşteptări mari.
• Last but not least, puteţi trece şi pe la magazinul de suveniruri din gară sau sus la un mic muzeu unde puteţi citi diverse informaţii despre mocăniţă şi zonă. Intrarea este gratuită. 

Experienţa noastră

Cum spuneam, eu am plecat la drum cu aşteptări uşor nerealiste. De exemplu, îmi imaginam că întreg traseul te plimbă prin zone sălbatice, stâncărie, păduri şi mai ales, staţia finală este undeva mult mai sus faţă de punctul de plecare, în ceva poieniţă feerică cu fluturaşi şi flori alese. Realitatea este total diferită, traseul urcă foarte puţin (aproape că nu simţi), mai mult de jumătate din el vezi gospodăriile destul de neîngrijire sau de prost gust ale localnicilor, drumuri forestiere de exploatare a pădurilor, păduri răvăşite şi din când în când un pic de stâncărie. Iar poeniţa aceea "sus în munţi" este defapt o poiană jos, pe cursul apei cu destul de multă forfotă şi muzică proastă (dacă au băgat două trei piese autientice, în rest tipicul de muzică populară de rugă). Oh well, deci nu porniţi la drum ca mine! 

Când am ajuns dimineaţa acolo, am primit vestea nu foarte bine că nu vom urca cu o mocăniţă pe abur dar ne-am liniştit repede când ne-au explicat că la coborâre sigur vom veni cu una pe abur. Fiuuuuuhhhh.... măcar atât, căci vorba aceea am venit până aici pentru mocăniţă nu pentru un tren lent pe diesel.

Partea faină în toată treaba a fost că am ajuns primii şi am avut timp să ne bucurăm de câteva ore de lâncezeală la soare şi urma să şi plecăm primii deci la fix. Partea cu plecatul însă a cam dat cu virgulă, nu aş putea înţelege de ce, dar cert este că ni s-a părut că oamenii aceia organizează pentru prima dată o excursie cu mocăniţa. Am plecat cu întârziere, apoi la plecare au tot amânat plecarea pe motiv că nu s-au hotărât încă cine pleacă primul (dintre conductori) .... ce să zic? Aşteptăm, mai pozăm mocăniţa şi asta e... Am reuşit să ajungem într-un final pe la trei jumătate înapoi, în condiţiile în care sosirea era la două jumătate.

Per total, pot spune că mă bucur pentru experienţa asta, am mai tăiat de pe listă ceva însă nu mă declar nici impresionată nici foarte încântată. E un pic over rated toată treaba asta dar probabil pentru fiecare experienţa este subiectivă şi poate sunt eu un pic mai pretenţioasă din acest punct de vedere.

CIMITIRUL VESEL DE LA SĂPÂNŢA

Notoriu atât în ţară cât deja şi în afara graniţelor, Cimitirul Vesel de la Săpânţa aproape că nu mai are nevoie de introducere. Oricât de sinistru sună un program de vizitare turistică a unui cimitir, într-adevăr acesta nu este un cimitir ca oricare altul.

În opinia mea titulatura de colorat ar fi mai degrabă potrivită decât cea de vesel însă este interesant să descoperi cum un om a reuşit să aducă o altfel de perspectivă asupra morţii şi să aducă o notă de seninătare unui eveniment atât de iminent. 

Majoritatea mormintelor nu prezintă nici o poveste deosebită nici ceva spectaculos de hilar (cum am crede) ci sunt doar nişte cuvinte despre răposaţi scrise într-un soi de rimă, când mai albă, când mai împerechiată. 

Dar totuşi, există trei care ne-au rămas în minte şi unde am zăbovit un pic la dezbatere: 

• Cel a veterinarului satului Doctorul Scubli (aka Scubli Doo!!! :)) ) - numele face totul!
• Cel al pădurarului care are un mod cel puţin ciudat de a-şi purta puşca
• Cel al unei soacre ... se vede clar cine a trimis textul pentru a fi dibaci încrustat în istorie!

Cost info: intrarea este 5 lei de persoană iar taxa foto este tot de 5 lei. Atenţie banii nu se duc cum v-aţi aştepta către primărie sau vreun muzeu, se duc la BOR!

MĂNĂSTIREA BÂRSANA

Probabil una dintre cele mai frumoase mănăstiri la care puteţi ajunge, complexul monahal de la Bârsana este cu adevărat un loc special, foarte frumos amenajat şi care îşi merită toate laudele! 

Dacă aveţi drum prin zonă, vă recomand cu dragă inimă un popas aici printre răsadurile de flori, coliviile cu păuni şi construcţiile tradiţionale deosebit de frumoase.

Noi am avut norocul să prindem o măicuţă tare simpatică ce ne-a invitat să urcăm în turnul bisericii pentru o panoramă excelentă de la 57 de metri de sol, cât are biserica de lemn.

O altă recomandare în zonă, se poate opta şi pentru Mănăstirea Săpânţa-Peri, cea mai înaltă biserică din lemn din Europa, 78 m.

Şi acum concluzia pentru Maramureş!

Maramureşul reuşeşte cu greu să îşi păstreze încă aceste simboluri tradiţionale şi patrimoniu cultural de excepţie care într-adevăr sunt frumoase, sunt unice şi sunt emblematice pentru zonă însă din păcate până să ajungeţi la ele trebuie să închideţi bine ochii la drumurile încă proaste pe alocuri, la mizeria în care se scaldă zona, la rata destul de mare de criminalitate de aici şi la tot prost gustul ce este adus cu succes în prim plan de vilele apărute peste noapte după emigrarea sezonieră a maramureşenilor. 

Eu personal am rămas dezgustată de ce se întâmplă aici, pentru că zona, naturală este foarte frumoasă, tradiţiile şi patrimoniul cultural sunt, cum ziceam, impresionante însă oamenii le şterg parcă cu buretele atunci când ascund toată frumuseţea aceasta sub "privirile" impozante ale celor mai oribile case pe care le construiesc pe trei principii: să fie mari (minim trei nivele), să fie evidente (cele mai stridente culori ever) şi să fie total anapoda amplasate! Oameni buni, ce se întâmplă cu voi? Are englezu' o vorbă: keep it simple fra'! Lăsaţi fala la o parte, strângeţi gunoiul din faţa casei şi reveniţi la normal!