Slovacia: Traseu Circuit Bystra Lavka - Tatra

Traseul Circuit Bystrá Lávka te trece prinr-o zonă absolut fantastică pe sub vârful Furkotsky, pe lângă lacuri glaciare dârze şi un peisaj aproape selenar! You have to love the Tatras!

De multe ori pentru mine un traseu la munte echivalează oarecum cu atingerea unui vârf. Când am auzit prima dată despre Tour du Mont Blanc mă gândeam oare ce e așa de fain să mergi 100 km (cam 180 la propriu) în jurul unui vârf și să nu atingi vârful? Nu cred ca a durat mai mult de 10 secunde gândul acesta pentru că mai apoi evident am trecut TMB pe lista mea de To Do Things sau mai bine spus... Must Do! Acum stați liniștiți că nu compar TMB cu ce am făcut noi azi (ha-ha) dar simțeam nevoia de o paralelă pentru a vă transmite o concluzie și o observație: poate că nu vârful în sine desemnează frumusețea traseului ci mai degrabă ce vezi de sub el! Clar și panorama de sus are un cuvânt greu de spus aici, însă de multe ori faptul că ești într-o căldare glaciară, înconjurat de piscuri semețe și alintat de lacuri albastre îţi oferă un sentiment mai plăcut decât însuși măreția vârfului.

Așa a fost traseul de astăzi pentru mine... astăzi nu pentru că vă transmit în direct ci pentru că e plăcut să mă transpun acolo din nou, acum că scriu sau acum că recitesc articolul. Pentru al doilea traseu în Tatra am ales o tură circuit pe sub vârful Furkostky din inima slovacă a Munților Tatra. O drumeție ce avea să ne poarte pe langă multe lacuri glaciare și să salutăm o sumedenie de vârfuri tăioase printre care și unul special ... Satan!

Cum ajungem acolo?

Ca rută, din Timişoara noi am mers direct spre Mako, pe drumul vechi, dar acum s-a deschis autostrada Arad-Mako, deci se poate urca pe autostradă încă din România. De aici am stat pe autostrada M43, M5, M0 (centura Budapestei) şi apoi M2 pentru încă o bucată după Budapesta. Am intrat în Slovacia pe la Sahy, am mers spre Nord prin Zvolen şi apoi spre Tatranská Štrba ocolind peticele de autostradă.

Am pornit așadar din aceeași tabără de bază, de unde am campat Camping Tatranska Strba spre Strbske Pleso, unde am lăsat mașina în parcarea mare de lângă căsuțele cu suveniruri: o zi – 6 €. Mai este o parcare la câteva sute de metri cu 10 €/zi... dar nu!

Traseul şi Povestea

Circuitul are o lungime totală de aproape 17 km, se pleacă prin dreapta lacului pe lângă trambulina de sărituri în lungime cu schiurile și se revine, la retur, prin stânga acestuia. Începutul traseului este caracteristic, prin păduri dezolante de foşti brazi. Cum am mai menționat și în articolul anterior, motivul pentru care pădurea slovacă arată așa se datorează unor furtuni și mai apoi invazii de insecte dar partea bună, am aflat că se lucrează sănătos la readucerea lor la viață.

După povestea cu pădurea ajungem la un drumeag prin jnepeniș ... drumeag e poate greșit spus căci au pietruit oamenii ăștia traseul mai gata la boloboc!

Căscăduțe și izvorașe care ne ies în cale la tot pasul ne ghidează grațios spre o minunată căldare Mlynicka Dolina (unde dolina egal vale în slovacă) iar deasupra noastră veghează impunător... însuşi Satan, vârful Satan! :) De aici urcăm spre o cascadă sănătoasă, Vodopád Skok, unde avem o mică porțiune cu lanțuri. Nimic de speriat, este total abordabil traseul și oricum este foarte scurt.

Apoi, chiar deasupra cascadei avem și primul lac apărat de o armată de jnepeni!

Ne pregătim, căci de aici urmează numai peisaje absolut minunate! Suntem în altă căldare, mai sus şi mai frumoasă decât prima.

Ajungem mai departe la un lac cu totul special...Capie Pleso, unde am rămas un pic aici ca sopârlicile la sore, căci era prea frumos să nu rămâi să furi un pic de tihnă!

Nu pierdem vremea pentru că știm că sunt multe lacuri în jur și îi dăm galop mai sus, să ne bucurăm de ele și de culorile lor magice!

De aici vedem traseul în zig zag ce urcă spre Furkotsky: mult grohotiș, bolovăniș și un strop de zăpadă! Până una alta, însă, am făcut la poze cu lacul de n-are rost!

Dar surpriză! Cum am început să urcăm, a mai apărut un lac! De data asta părea cu totul pierdut... rămas mai gata la fel ca în miezul iernii! Un ochi de apă înghețat bine de tot ce nu contenea să atragă priviri curioase la fiecare pas! Încep să cred că cel mai mult îmi place să văd lacuri glaciare... au ceva atât de special, atât de frumos!!!

Dar mai avem multe de văzut așa că împachetez aparatul și mă concentrez maxim la fâșiuța de zăpadă care mă așteaptă! Nu pentru că ar fi deosebit de dificilă de parcurs, ci pentru că e bine să fi cu picioarele pe pământ. :)

Ultima porțiune de urcat, cea care te trece prin şaua Bystra Lavka, cel mai înalt punct al traseului - 2314 m, este din nou cu lanțuri - un deliciu! Chiar dacă suntem la o aruncătură de băţ de vârf, nu îl vom atinge tura asta there is too much technique in this peak! Din câte am înţeles, nu ai voie să urci acest vârf fără permis.

Imediat ce scot capul pe partea cealaltă, casc ochii maaari mari: un alt lac.... wow dar cum arată și acesta! Un albastru safir absolut perfect! Eu nu vreau să mai plec de aici!!!

De aici urmează coborâre și numai coborâre pe bolovăniș prin Furkotska Dolina. Dar avem lacul în dreapta și asta nu face decât să îți dorești să nu se mai termine coborârea!

Am oprit undeva după lac să luăm prânzul și să ne mai bucurăm un pic de vremea superbă.

Ce ziceam mai sus? Să nu se termine coborârea? Să zicem că am ajuns la porțiunea la care îmi doream din tot sufletul să ajungem la plat! Nu prea mă dau în vânt după coborâri printre bolovani și nici genunchii mei nu erau deloc încântați!