Traseu De Iarna In Fagaras: De Ziua Nationala A Romaniei

Acum chiar pot spune că am păşit cu încredere spre un drum fără cale de întoarcere: ture de iarnă pe creştetul naturii! Spun fără cale de întoarcere pentru că această experienţă mi-a câştigat inima iar entuziasmul mi-a depăşit aşteptările. Povestea e lungă, deci ţineţi-vă bine!

Preludiul

Se întâmplă că în 2015 30 Noiembrie şi 1 Decembrie au picat cum nu se poate mai bine: Luni şi Marţi, deci asta înseamnă weekend prelungit deci asta înseamnă că plecăm de acasă!!! Ardeam de nerăbdare căci de când ne-am întors din Islanda dintr-un motiv sau altul nu am mai reuşit să ne vedem cu muntele iar asta clar mă afecta big time!

What to do, what to do... am început să căutăm, să ne orientăm care sunt munţii care ne strigă mai tare. A câştigat Făgăraşul căci avem şi oameni dragi acolo pe care numai bine îi putem vizita şi scoate la o porţie de aer aspru. Planul: vineri după masa plecăm de la câmpie spre Sibiu iar Sâmbătă dimineaţa punem rucsacii şi ne mutăm cuibul la Cabana Bărcaciu, Duminică mergem spre Cabana Negoiu iar Luni ne mai plimbărim pe acolo şi coborâm încetuţ pentru a prinde un pic de aer Sibian de seară şi proaspăt instalata atmosferă de Sărbători.

Ziua 1: Traseul spre Cabana Bărcaciu

Pentru că traseul nostru presupunea un circuit la care punctul de start diferea de cel de stop a trebuit să ne mobilizăm logistic vorbind în ceea ce priveşte traseul. Treaba stătea aşa: eram două maşini cu şapte oameni dintre care toţi şapte trebuie să ajungă la Bărcaciu, trei (eu, Alex şi Dan) rămânem acolo  şi coborâm Luni spre Porumbacul de Sus iar restul (Andrada, Monica şi Tudor) coboară pe acelaşi traseu în aceeaşi zi în Poiana Neamţului. Aşa că am dus fain frumos maşina noastră mai sus de Proumbacul de Sus, aproape de carieră pe un drum forestier destul de bunicel - destul de, nu musai cel mai, dar important: practicabil pentru maşini mici. 

1..2..3...şi! Punem GPS-ul, şi îi dăm bice pe un nămol de toată frumuseţea. Winter: installation progress - 90%...  Altitudinea de la care pornește traseul este de aproximativ 700 m.

Nu trece mult până când lăsăm nămoleala la o parte, trecem râul pe un podeț și ne predăm potecii înzăpezite din care aproape aliniați perfect se înalță lujerii pământului. Ceața contribuie la atmosferă cu misticism desăvârșit în timp ce noi căutăm prin ochianul magic al aparatului cadre reușite.

Suntem pe Cruce Roșie și înaintăm ușurel pe poteca din pădure. Marcajul este excelent iar traseul deloc dificil. Înainte de a ieși la cabană, trecem printr-un ochi de pădure unde copacii sunt culcați la pământ și de aici putem vedea în față vârfurile masivului Făgăraș - cel mai probabil ce vedem noi semeț este chiar vârful Scara.

Încă un hop și suntem la gazda din seara aceasta: Cabana Bărcaciu 1550 m după un traseu de 5 km în 3 ore (pe vară și la un pas mai sprinten decât al nostru se poate ajunge probabil în 2 ore).

Cazare la Bărcaciu

Atmosfera din cabană sună promițător căci un grup mare și vesel de sibieni deja au dat startul la distracție. Pesemne că așteptau să tot apară doi de-ai lor și mișto-ul nu se mai oprea vis-a-vis de întârziere. Ne-am instalat și noi, ne-am ales colțișorul pentru somnul de mai târziu și ne-am pus pe mâncat, degustări de pălinci și jucat Uno și Saboteur! L-am întânit și pe cabanier, un om miștocar dar tare fain iar tanti, soția lui, o femeie faină! Am aflat că treaba cu căbănuța e afacere de familie și pasiune cât încape iar așa mi-au câștigat admirația.

Pentru cei ce nu știu, câteva detalii despre Cabana Bărcaciu: 

• Poate găzdui în jur de 26 de oameni
• Prețul pe noapte este de 35 de lei / persoană
• Cazarea este la prici, deci nu vă așteptați la intimitățuri și alte briz-briz-uri
• Ca sfat vis-a-vis de dormit eu vă recomand două lucruri: dopuri de urechi (eu am fost inspirată) și un sac de dormit de vară, dacă nu vă împăcați cu pături din acelea care înțeapă
• Căldură cât încape pe lemne, dacă nu aveți fochist, nasol (noi am avut fochist fain și a fost foarte cald și bine)
• Apă curentă de izvor
• Toaletele sunt cu măiestrie făcute în afara cabanei iar chiuvetele amenajate mai mult decât excelent tot afară
• La cabană găsiți de băut și de mâncat iar prețurile sunt potrivite
• Telefon pentru rezervări: 0744-858140, 0740-059805

Foto: Dan :) 

Traseu Poiana Neamţului - Cabana Bărcaciu

• Timp: 3 h traseu de iarnă (probabil 2 - 2,5 h traseul de vară)
• Distanță: 5 km (dus)
• Diferență de nivel: +800 m
• Marcaj: Cruce Roșie

GPS Track MapMyHike

Ziua 2: Traseu Cabana Bărcaciu - Cabana Negoiu

Pentru a ajunge de la Bărcaciu la Negoiu sunt mai multe variante de traseu. Inițial, cu două săptămâni înainte, când încă nu erau semne de iarnă, noi plănuisem să ajungem la Cabana Negoiu urcând și pe vârful Scara, însă planurile s-au schimbat la fața locului datorită zăpezii și ceții - safety first. Așa am hotărât să mergem direct spre Cabana Negoiu și să ne mulțumim cu traseul acesta. 

Dimineața a început lejer cu un pic de vânzoleală cu cei patru cățelandrii de la cabană și cu un pic de spirit patriotic... doar ieșirea asta e cu dedicație Zilei Naţionale a României. :)

După ce am terminat tărăboiul am pus și rucsacii în spate și hop și noi la plimbăreală urmând prin pădure Bulina Roșie ce avea să ne ducă pe curbă de nivel spre Cabana Negoiu. Pe vară, indicatorul spune 2,5 h, pe iarnă mai adăugăm niște timpi extra. Poteca ne poartă peste multe izvorașe ce izbândesc în fața zăpezii.

Nu mergem de mai mult de trei sferturi de oră că dăm cu oarecare uimire, oarecare îngrozire de urme de ursulache mic și ursulache mai mare. Fuck! De minim 20 de ori mi-a trecut prin cap gândul de a mă întoarce spre Bărcaciu...dar mai mult de rușine am tăcut și am ținut frământarea asta în interior. Eram cu ochii în patru și urechile ciulite. Hmmmmm oare nu e vremea de nani pentru amatorii de hibernat?

Este absolut premieră pentru mine să dau de așa ceva. Nu pentru că nu aș ști că România are mulți urși și tot mai puțină pădure ci pentru că totuși nu te gândești, nu te aștepți să întâlnești tocmai tu animalul. De emoție nici nu am oprit să pozăm grozăvia așa că am împrumutat poza de dragul articolului de la niște bucureșteni simpatici, Georgiana și Vlad.

Treaba s-a mai liniștit la un moment dat când drumul nostru a început să urce și al urșilor să coboare. 

Fiuuuuh! Parcă mi-a mai revenit inima așa că hai să vedem ce mai pozăm!

Atâta vreme cât am mers prin pădure nu am avut absolut nici o problemă cu orientarea. Marcajul e bun și poteca parcă se țese de la sine. Dacă este zăpadă mare și aveți noroc și de ceața, așa cum am prins noi, e un pic tricky să nimeriți chiar pe traseu atunci când coborâți în vale pentru a trece apa. Neavând copaci marcajul este realizat pe pietre iar cu multă zăpadă, vă dați seama că nu e chip să răzbească. 

Noi am fost norocoși căci chiar aici am prins oameni care făceau traseul invers așa că am făcut schimb de urme și am continuat lejer drumul. Suntem deja trecuți de mai bine de trei sferturi din traseu iar timp avem suficient așa că nu ne grăbim de fel. Afară fulguie răzleț iar eu sunt cum nu se poate mai fericită de primul meu traseu de iarnă cu multă zăpadă!

Cazare la Cabana Negoiu

Ajungem în cele din urmă și la Cabana Negoiu, care este imensă, după 4 ore jumătate de bălăurit pe cei 6,6 km. Aici atmosfera, de așteptat, este mai rece. Ne punem pe mâncat, ne luăm în primire camera și așteptăm să vedem ce ne rezervă seara.

Pentru cei ce nu știu, câteva detalii despre Cabana Negoiu: 

• Poate găzdui în jur de 160 de oameni.
• Prețul pe noapte este de 35 - 40  de lei / persoană (35 pentru camerele mari, 40 pentru cele de 4 persoane).
• Condițiile de cazare sunt mai proaste decât la Bărcaciu și cabana în sine pare uitată undeva între vremea lu' Răposatu' Tovarăș și Auschwitz. 
• Revin cu recomandările: dopuri de urechi și un sac de dormit de vară pentru a înlocui lenjeriile de pat nu foarte user friendly.
• Camerele vă așteaptă reci bocnă căci voi singuri sunteți responsabili de făcut focul. Bine măcar că lemne sunt tăiate, trebuie doar să cereți.
• Apă curentă de izvor la robinet.
• Toaletele deși în interior sunt mai reci decât la Bărcaciu, execrabile sub aspectul igienei și puține.... 2. 
• La cabană găsiți de băut și de mâncat, prețurile sunt un picuț mai mari dar nimic de speriat.
• Telefon pentru rezervări: 0744.573.875

Am așteptat un pic să se lase seara, să se strângă oamenii la „birt” și am scos din nou instrumentele de socializare Uno și Saboteur! Au picat în plasă alți câțiva oameni faini pe care mă bucur că i-am cunoscut și am încheiat încă o seară faină! Sfat: nu-i rău nici vinul fiert de la cabană, încercați cu încredere! :P

Traseu Cabana Bărcaciu - Cabana Negoiu 

• Timp: 4,5 h cu pauze - traseu de iarnă (probabil 2 - 3 h traseul de vară)
• Distanță: 6,6 km (dus)
• Diferență de nivel: +/- 300 m
• Marcaj: Bulină Roșie

GPS Track MapMyHike

Ziua 3: Traseu Cabana Negoiu - Piatra Prânzului - Cabana Negoiu - Porumbacu de Sus

Dimineața asta a fost cu somn de voie, fără program de trezire așa că am făcut ochi destul de târzior și am văzut că afară încă fulguie frumos iar norii sunt destul de joși. Parcă nu ne venea să coborâm spre mașină deja, așa că Dan a propus o plimbare interesantă pe traseul care duce spre Vârful Negoiu.

Am dejunat, am lăsat rucsacii la cabană și am luat cu noi doar strictul necesar pentru o plimbare de două ore urmărind Triunghiul Albastru.

Nici prin gând nu mi-a trecut cât de fain avea să fie traseul acesta. Zicea Dan ceva de podețe, de scări dar nu cred că am percutat eu suficient informația, ceea ce este excelent pentru că surpriza m-a bucurat enorm.

Plimbarea noastră a fost una de poveste printre pereții abrupți pe lângă care treceam, țurțuri imenși și podețe ce te traversau de pe o stâncă pe alta.

Cred că acest traseu are șanse să fie unul dintre cele mai spectaculoase din țară și mă surprinde faptul că eu habar nu aveam de el, ceea ce din nou mă duce cu gandul la „minunata infrastructură turistică a României”.

Am tot zburdat uitând și de frigul de afară și de orice altceva căci cu fiecare pas tot mai mult îmi plăcea plimbarea.

La un moment dat, când am ieșit de sub protecția stâncilor și a copacilor  și mai aveam un pic până să ajungem la Piatra Prânzului am hotărât că aici va fi punctul de întoarcere stabilit de ceața și viscolul care colaborau măiestruos la white-out-ul de afară.

Noroc cu Dan că mai avem și noi doi poze non-selfie! :D

Și pentru că nu am uitat de Ziua Națională a României am hotărât să o marcăm în amintirile noastre: deci poze cu steagu'! :)

Traseu Cabana Negoiu - Piatra Prânzului

• Timp: 2 h cu pauze (traseu efectiv 3,5 h)
• Distanță: 3 km
• Diferență de nivel: +/- 200 m
• Marcaj: Triunghi Albastru

GPS Track MapMyHike



La întoarcere am venit pe aceleaşi traseu cu podeţe şi stâncării spre Cabana Negoiu, profitând pentru a mă mai bucura o dată de ele, ne-am recuperat restul de chestiuţe din cabană şi i-am dat la vale spre Porumbacul de Sus sau mai bine spus spre carieră unde ne aştepta maşina. Dar nu înainte de a ne juca un pic cu măgărușii de la Cabana Negoiu!

Din traseu se poate opta pentru un mic ocol cu coborâre spre Cascada Şerbota - asta se întâmplă cam după 20 min de coborâre de la cabană şi este semnalizată turistic. Traseul dus-întors până la cascadă este de 30 de minute şi chiar merită parcurs.

Traseu Cabana Negoiu - Cascada Serbota - Carieră (înspre Porumbacu de Sus)

• Timp: 1,5 - 2 h (pe coborâre) 
• Distanță: 6.2 km
• Diferență de nivel: - 600 m
• Marcaj: Triunghi Albastru

GPS Track MapMyHike

Epilog

Înainte de a părăsi de tot natura în favoarea orașului am mai făcut un stop la minunatul Castel de Lut unde am avut onoarea să fim întâmpinați chiar de „rege” care a fost bucuros să ne povestească despre el, despre cât de multă trudă și dragoste a fost investită acolo și despre ce planuri frumoase îi așteaptă pe viitorii turiști.

Noi nu putem decât să sperăm că oamenii își vor finaliza cât mai repede castelul de poveste și să le ținem pumnii - așa ceva merită laude!

Pentru cei curioși, aici puteți găsi pagina de Facebook a Castelului de Lut din Valea Zânelor.

În încheiere, ca să fie mai dulce despărţirea am petrecut seara în Sibiu în plină atmosferă de Sărbători şi miros dulce de cozonaci, vin fiert şi alte bunătăţi. Ca de obicei, frumos Sibiul şi de data asta animat. Am descoperit un local super drăguţ în Piaţa Mică - Lili's Cafe. Arată fain, servirea este ok iar pizza foarte bună! Recomand.

Şi aşa, una peste alta am ajuns la finalul weekendului prelungit în cinstea ţării noastre dragi, am făcut un traseu interesant, am prins drag de iarnă şi de Sibiu şi am mai înădit amintiri frumoase.