Incurcatura Mare Mon Cher: Cum Sa Nu Gresesti Traseul Spre Varful Titov - Macedonia

Am pornit la drum cu gândul că ne vom întoarce în Macedonia să facem ce nu am reușit acum patru ani. Cam acesta era planul nostru pentru escapada de patru zile jumătate de Rusalii.

Pe scurt noi am mai făcut un concediu în Macedonia acum patru ani, dacă stau bine să mă gândesc, cam în aceeași perioadă a anului, iar în cadrul traseelor de munte incluse în itinerariu am avut vârful Titov și Korab însă pe Titov nu am ajuns pentru că am plecat prea târziu iar spre Korab aproape că ne-a prins frutuna plus că în acel an era încă foarte multă zăpadă și am fost nevoiți să abandonăm pe la jumătatea traseului.

Începând cu acel concediu în Macedonia am pornit la drum și cu ideea de blog însă din păcate nu cu foarte multe detalii despre traseu, marcaje și alte cele iar aparent memoria nu îmi servește prea mult...și cu asta închid paranteza și revin la tura actuală. 

Unde dormim?

Cu bagajele pregătite de joi seară am reușit să plecăm vineri după prânz, la ora 14:00 din Timișoara. Asta pentru că Alex a lucrat în acea zi dar partea faină, la compania la care lucrează vineri este zi scurtă de lucru. Deci după multișoare ore petrecute în mașină am ajuns în sfârșit la locul de campare vânat pe Google. Undeva la 1 - 2 km înainte de staţiunea de ski Popova Shapka, întro parcare cu loc de picnic pe partea stângă cum urci.  

Notă: nu există campinguri în zonă deci we set low expectations plus că noi intenționam să stăm undeva cât mai ieftin (spre moca) și cât mai aproape de intrarea în traseu pentru că din estimările noastre ne aștepta o tură destul de lunguță, undeva spre 12 ore. 

De menționat la povestea cu cazarea, am fost relativ bine păziți întreaga noapte de vreo șase dulăi homeless care ne-au pus pe gânduri când am ajuns. Norocul nostru că după câteva sesiuni de lătrat am reușit să trecem în ignore mode reciproc.  Nu am făcut poză cu locul din pricina maldărelor de gunoaie împrăștiate pretutindeni în pofida amenajării destul de drăguțe a zonei de picnic. Bine de știut, aici există și un izvor de unde putem lua apă ok de băut. 

Traseul și povestea

La ora 8 am reușit să fim împachetați și deja în traseu după ce bâjbâisem un pic pe cele șapte mii de cărări și drumuri din stațiune. De reținut: chiar dacă am dat de marcaj la intrarea în traseu în cele din urmă am reușit să încurcăm oalele la scurt timp după cea dintâi bifurcație.

Chiar pe platou, deasupra stațiunii marcajul se desparte fără indicatoare și practic ai două drumuri cu același tip de marcaj. Spre dreapta continuă prin pădure iar spre stânga duce lângă o antenă de telecomunicații. Evident că noi am luat-o pe cel din dreapta crezând că spre antenă nu-i a bună, well, guess what? Am făcut astfel un detour de aprox nouă km care ne-a mâncat trei ore bune, energie și nervi. Dacă la început traseul semăna oareșcum cu cel de acum patru ani spre final am ajuns să bălăurim prin pădure sus - jos urmărind marcajul care deși era bun și relativ nou, ne-a târât prin toate bălăriile, copacii căzuți, urzicile și mărăcinii vieții pe o rută total necurățată din punct de vedere turistic. După o oră și ceva de sucit picioare și testat echilibru am decis să ne întoarcem să încercăm să și găsim traseul bun.

În cele din urmă ne-am redresat, conștienți că ar putea fi șanse să nu mai ajungem pe vârf nici tura aceasta.

Și acum concret, traseul începe de aici iar primul reper care ar trebui să vă confirme direcția bună este antena.



De la antenă traseul continuă pe curbă de nivel pe un drum de piatră până la o stână situată ușor mai în vale pe partea dreaptă a drumului. Al doilea reper - ruinele unei stâne (?) părăsite.

Drumul continuă lejer iar la un moment dat urmărind conturul piciorului de munte o coteşte spre dreapta. Chiar din acea curbă care înconjoară o stână se zăresc marcajele care te urcă mai pieptiș în zig-zaguri spre primele vârfuri ce se zăresc în apropiere.

Atenție mare, pentru că vorbim de stâne și în Macedonia ca și în România ciobanii au câini mari și cât se poate de neprietenoși. Tot ce pot să vă doresc este ca ciobanul să fie pe aproape. Noi am fost înconjurați la propriu de cam șase dulăi cu colții pe afară căci am dat fix de o turmă de oi în drum. Am avut noroc, ciobanul era aproape și a fugit spre noi pentru a-și potoli la timp câinii apoi ne-a traversat prin marea de oi. Am tras o sperietură groaznică.

Am continuat apoi să urcăm urmărind același marcaj iar la scurt timp am zărit și Vârful Titov care e ușor de recunoscut datorită coșmeliei din vârf.

Din șaua aceasta indicatorul spune că mai sunt 3 ore până pe vârf. Vârful este aproape dar vestea proastă e că deși suntem destul de sus avem o tonă de coborât și apoi de urcat înapoi pentru că trebuie să treci o întreagă vale. Darrrrn aia înseamnă 6 dus-întors și asta înseamnă că am fi ajuns pe înserate în apropierea stânei cu pricina și având în vedere povestea cu câinii nu cred că ar fi fost o idee bună. 

Nu îmi vine să cred că mergem a doua oară spre Titov și nu ajungem pe vârf!!! Ce dezamăgire! După câteva negocieri și calcule am decis că e momentul să batem retragerea...a doua oară, cu capul plecat. Ne-am lăsat păgubași la o bere în capitală și am tăiat definitiv de pe listă Titov-ul. 

Traseu (parțial) spre Vârful Titov

• Timp: 9 h 20 min cu pauze (traseu efectiv  fără bucata de rătăcire: 6 h)
• Distanță: 25 km (traseu fără bucata de rătăcire: 16 km)
• Diferență de nivel: +/- 1100 m  (fără bucata de rătăcire +/-  700 m)
• Marcaj: Bandă Roșie

GPS Track MapMyHike