Plimbari Usoare prin Hasmas: Lacul Rosu, Cheile Bicazului si Mina Praid

Zi de relaxare... un scurt articol de trecut în revistă, câteva idei pentru zona Hăşmaş. O zonă frumoasă dar încă nematurizată turistic ... ca mai toate din România.

Lacul Roşu şi Cheile Bicazului

Zona Munţilor Hăşmaş - Lacul Roșu - Cheile Bicazului este simpatică şi destul de plină de turişti de toate felurile. Este genul de loc unde ajungi ușor cu mașina  iar  asta vine cu avantaje şi dezavantaje, desigur.

Doar două vorbe: dacă sunteți amatori de o plimbare ușoară puteți încerca circuitul Lacului Roșu care are aproximativ 4 kilometri lungime pe teren aproape plat. 

Musai să nu ratați în zonă și impresionantele Chei ale Bicazului. Noi nu am prins o vreme prea îmbietoare aşa că ne-am plimbat cu maşina prin chei şi oricum, fiind atât de înguste pe alocuri plus polei plus șoferii români cu skills de Schumacher ... nu mai zic nimic.

Locul este de prospectat şi pentru bicicleală .... hmmmm :)

Traseu

• Timp: 45 - 60 min (plimbare)
• Distanță: 4.3 km 
• Diferență de nivel: +/- 75 m :D

GPS Track (pentru a vedea circuitul, nu pentru că ar fi nevoie de GPS Track)

Cazare

După drumeţia din Ceahlău am plecat departe spre Gheorgheni via Lacul Roșu unde ne aștepta un grup fain de oameni de prin Sibiu-Făgăraș.

Tura asta cazarea, unde am petrecut următoarele două nopți a fost mai mult decât excelentă.

Pensiunea Șapte Flori include șapte căbănuțe cu apartamente, camere și bucătării.

Zona periferică îți asigură intimitate și liniște, condițiile de cazare sunt pe cât se poate de mulțumitoare iar gazda cumsecade, recomand locul cu toată căldura.

Mâncare

Ziua noastră de relaxare a inclus cele menționate, un prânz de lins pe degete la Panorama Restaurant (recomand) din Lacul Roșu și ca bonus o întâlnire cu o altă iubitoare de munte pe care hah! am întâlnit-o chiar anul trecut în mini vacanța de 1 Decembrie din Făgăraș.

Încă un loc excelent de mâncat, de data aceasta în Praid este Casa Telegy ... ungurii aştia sunt tare de treabă ... şi nu spun asta pentru că am şi eu un strop de sânge maghiar ci pentru că mâncarea a fost excelentă, servirea de nota zece, preţurile bune şi localul cât se poate de cochet. 

Mina de Sare Praid

La plecare am reuşit să prindem şi Salina Praid  deci pentru 25 de lei per cap de vizitator adult am coborat 120 m sub pământ să atingem zăcământul de milioane de ani si să respirăm aerul mângâiat de sare. Mina are dimensiuni impresionante, o plimbare lejeră cu opriri pentru a citi istoria minei si mineritului ar trebui să îţi rezerve cam două ore. Salina beneficiază şi de un restaurant (tip cantină), cafenea, nelipsitul loc de rugăciune şi spaţiu de joacă pentru cei mici.

Intrările-ieşirile în salină se realizează la ore fixe întrucât transportul în interiorul minei se realizează cu autocarul. Pentru mai multe detalii vizitaţi site-ul: http://www.salinapraid.ro/

Şi un mic comentariu... nu ar strica un pic de rebrand-uire la salină, un design mai în ton cu vremurile actuale...nişte busuri din secolul asta şi overall ceva mai îmbietor pentru o clientelă mai diversificată. Poate o zonă de lounge, bibliotecă ... ceva în direcţia aceasta.

Una peste alta, zona are potenţial încă prea puţin exploatat (cu cap) şi m-aş bucura tare să ştiu că se dezvoltă şi că are parte de o creştere armonioasă.