Marocul, Omul si Locul: Marakkesh, Chefchaouen, Bucataria Marocana si Berberii

Încep povestea Marocului cu partea culturală, de la interior spre exterior, de la om la loc încercând să dau mai departe ceea ce ne povestea și nouă Sorin, călăuza noastră devotată, în timp ce stăteam la masa unei familii tradiţionale de berberi. Am să încerc să redau măcar o frântură din ce am înțeles despre valorile musulmane, despre cum văd ei lumea şi cum îşi ghidează paşii prin ea. În lumea musulmană se spune că frumuseţea zace la interior. 

Frumuseţea Vine Din Interior

Cultural, Marocul Nu Trece Neobservat

Şi vă spun, necesită puţin exerciţiu acest proces de acceptare a celuilalt atunci când celălalt se pune pe alocuri de-a curmezişul în setul său de valori. Spuneam în articolul anterior cât de diferiţi suntem noi europenii de restul planetei; cât de evidente sunt diferenţele atunci când schimbi continentul.

Societatea musulmană, deci, îşi clădeşte întreaga lume pe ideea de a menţine adevărata frumuseţe la interior, ascunsă de toţi ochii 'străinului' care nu numai că nu este capabil să îi interiorizeze toate valorile ci şi are potenţial să îi perturbe întro oarecare măsură echilibrul...iar când spun străin, mă refer la gradul de apropiere faţă de persoană, familie sau cerc de prieteni şi nu la străin ca şi zonă de provenienţă.

De la veşminte, la atitudine şi însăţi arhitectură Marocul reflectă aceste valori. Desigur, nu vreau să intru în subiecte sensibile referitoare la statutul femeii în societatea musulmană ci vreau mai degrabă să vă transmit un fel de a privi lucrurile care s-ar putea să vă îndulcească un pic latura critică.

Este important, când te duci la cineva acasă să fi în temă cu ce este bine, frumos sau măcar acceptat social să faci şi ce nu. Noi am învăţat câte puţin pe parcurs despre oameni şi vă spun că este destul de greuţ să îi accepţi aşa cum sunt. La prima vedere marocanii par fie excesiv de binevoitori când vine vorba de făcut bani, fie excesiv de închişi cu privirile curioase în ceea ce privește camerele de fotografiat ale turiştilor. Ştiam foarte bine că oamenii nu se lasă pozaţi şi dacă se lasă, este contra-cost. Ceva cu ce nu eram obişnuiţi. Am exersat mâna de foto-jurnalism cu poze făcute pe ascuns şi cadre trase din mers. N-ai cu cine dom'le, n-ai cu cine.

Oamenii sunt foarte tranşanţi şi uşor agresivi (ca atitudine) dacă te văd cu aparatul foto în mână, îndreptat spre ei. Fie te mişti repede şi speri să nu te prindă, fie te abţii. Ah, şi evident nici vorbă să faci poze către poliţişti sau armată. Asigură cazare gratis o vreme... Marocul este un loc excelent pentru portrete - oamenii, culorile şi cadrele de multe ori vin în combinaţii a la 'National Geographic' dar vin cu un preţ.

Nu am înţeles exact dacă atitudinea lor are şi un fundament religios sau pur şi simplu ţine de un tipar mental neadaptat la trendurile moderne, oricum, cert este că lucrurile se schimbă radical atunci când treci de această barieră şi când ajungi să cunoşti omul dincolo de acest zid protector pe care îl construiește.

Oaspeţi La O Famile Tradiţională de Berberi

Ritualul ceaiului, pâinea, feelingul. Înainte de a porni la trek spre Toubkal am petrecut o dupămasă și o seară acasă la o familie tradițională de berberi întrun sătuc de la poalele munților.

Fac o mică paranteză pentru a trece în revistă câteva aspecte despre berberi. Berberii sunt populația indigenă din Nordul Africii. Deşi cunosc și araba pe care și-au însușit-o odată cu religia islamică limba de bază rămâne berbera. Acestea două sunt limbile oficiale ale Marocului, contrar falselor așteptări, deși vorbită, franceza nu este o limbă oficială.

But wait there's more: berbera, deși vorbită pe scară largă nu este cunoscută în scris de către majoritatea oamenilor. Și ca să complicăm și mai tare lucrurile berbera vine în patru dialecte majore dintre care două cu două nu se înțeleg între ele. How about that? Partea interesantă și de admirat este inițiativa actualului rege al Marocului de a uniformiza berbera, de a o introduce în școli și a crea o a doua limbă cunoscută oral și în scris de către locuitorii țării.

Acum că am stabilit ce e cu berberii care nu sunt 'barbari' (o confuzie comună) să ne întoarcem la familia gazdă. Casele tradiționale berbere au o structură interesantă. Sunt făcute pe mai multe etaje și reflectă întrun anume fel ospitalitatea și mentalul omului. La primul nivel sunt ținute animalele, la următorul locuiește familia iar la ultimul oaspeții. Nu e străin ca zona de oaspeți să arate mai bine ca însăși etajul familiei iar asta spune mult despre ospitalitatea de care dau dovadă acești oameni.

Și apropo de oaspeți, un ritual fascinant este cel al ceaiului care se oferă fără doar și poate când ești în vizită și nu e ceva de refuzat, în mod cert. Tradiția spune că atunci când cineva îți calcă pragul tu ca și gazdă ai obligația de a prepara ceaiul.

Prepararea în sine a ceaiului este ceva mai mult decât să pui apa la fiert și să o torni peste el. Este un proces îndelung cu niște etape bine marcate. Ceaiul tradițional marocan este un ceai verde cu mentă și mult...dar foarte mult zahăr. Atât de mult încât crezi că nu e posibil. Noi nu bem ceaiul cu zahăr de regulă dar aici cred că ne-am luat porția de zahăr pentru un an cel puțin.

Surpriza de care am avut parte a fost nemaipomenită. Eu și Alex am primit straie berbere și am fost invitați la o sesiune practică de training.

Eu am învățat cum se face pâinea tradițională...ingrediente, frământat, dospit și copt în cuptorul lor de lut. Genial, m-am simțit aproape ca un antropolog! Cât de fain este să descoperi aceste obiceiuri ale locului și să le experimentezi îndeaproape. Trebuie să zic, Solaris Travels fac o treabă excelentă cu astfel de surprize! Keep up the good work guys!

Alex a preluat apoi rolul de gazdă și a fost inițiat în ritualul ceaiului. Am avut parte și de un moment de dat cu bâta în baltă, în care ne-am distrat toți de naturalețea cu care Alex ținea ceainicul cu dreapta și lua menta cu mâna stângă. Ce ziceam mai sus de faptul că e bine să ști ce e de făcut și ce nu în anumite culturi...mhmmm. Dap, la musulmani nu mănânci cu mâna stângă, nu atingi mâncarea cu mâna stângă căci ea este destinată altor lucruri mai puțin îmbietoare. A fost priceless momentul, oricum!

Una peste alta, a fost o seară minunată în care am trăit efectiv o experiență ce ne va rămâne în suflet mult, mult timp.

Arhitectura Reflectă Întotdeauna Mentalul

Un aspect interesant în Maroc: totul este maroniu, roşiatic. Cladirile, mediul - toate sunt un perpetuu de tonuri calde pământii. Nu ştiu dacă îmi place această lipsă de diversitate sau mă plictiseşte, cert este că induce o oarecare stare de linişte, calm. Poate o fi ceva în spate...poate doar practicul şi economicul.

Îmi aduc aminte despre un curs de la Facultate: Antropologia Spaţiului unde studiam cum anume poate spațiul să îți modeleze mentalul. Cât de diferită poate fi filosofia vieții pentru un trib care trăiește în pădure față de unul care trăiește la câmpie în spațiu deschis. Ieșind din pădure pătrunzi întro altă lume iar asta crează o zonă de confort și relaxare, dă senzația de dilatare a limitelor și de deschidere. Trăind mereu în spațiu deschis unde limita este cerul, este interesant cum contrar aparențelor, se conturează un mediu psihic apăsător în care totul este mai tranșant, mai puțin maleabil - o structură de tip cupolă care te închide întrun mediu a cărui limită nu o poți depăși.

Revenind la Maroc, am putut observa și aici un pattern interesant în ceea ce privește raportul dintre mediu reflectat aici prin arhitectură și felul în care lumea se reflectă în ochii oamenilor.

Arhitectural, Riad-urile scot cel mai bine în evidenţă această trăsătură. Din exterior, clădirile banale par să nu ascundă mai nimic interesant şi nu atrag atenţia câtuşi de puţin. Ultima oprire, înainte de a părăsi Marocul a fost în Fez. Aveam vreo patru ore la dispoziţie pentru a arunca un ochi în oraş şi a găsi ceva de mâncare. Nu ai nicio şansă să te descurci prin labirintul din bazar şi să găseşti de capul tău ceva interesant atunci când timpul e limitat.

Ne hotărâserăm toţi că nu vrem să riscăm cu mâncare de la tarabe înainte de a decola aşa că ne-am folosit de recomandarea unui ghid (neoficial) local care ne-a dus întrun loc absolut minunat. De afară, clădirea părea mai mult că stă să pice însă în interior am găsit un Riad absolut de poveste. Un alambic de miresme, flori, trepte, mătăsuri, poze, tablouri, mozaicuri ne ducea spre răcoarea binevenită a unui restaurant imens cu terase umbrite şi vedere deasupra întregului oraş vechi.

Ne trecuse parcă şi foamea şi setea şi toţi care mai de care pozam din toate unghiurile tot ce se putea. Bucuria omului modern, cică. Iar mâncarea.... chiar a fost pe măsura aşteptărilor - ce e drept, de zece ori mai scumpă ca la tarabele de jos, însă departe de cât ai fi dat pe aşa un tratament undeva în Europa.

Dragostea Trece Prin Stomac

Bucătăria Marocană

Toate bune și frumoase dar când la om îi este foame, numai mâncarea mai contează. La început am fost fascinați de bucătăria marocană, de lins pe degete musiu! Apoi treptat, spre ultimele zile deja parcă nu suna rău să mai mâncăm poate și altceva...nu pentru că mâncarea lor nu ar fi grozavă ci pentru că te saturi de același meniu peste tot.

În principiu avem două variante principale: fie cous-cous fie tajine. Ambele super bune. Cous cous-ul se face cu tot felul de legume, cu curmale și stafide....mmmm, foarte bun!

Tajine - well, tajine-ul este defapt denumirea recipientului în care se prepară la cuptor dish-ul. Un soi de oală de lut mai ciudățică compusă dintro farfurie cu un capac conic. Tajine-ul poate fi orice combinație de legume si mirodenii (evident poate include și carne) - însă cel mai comun găsiți: cartofi, morcovi, dovlecei, boabe de năut, stafide, ceapă și verdețuri.

Pe lângă asta bucurați-vă de măsline, sunt deosebit de gustoase și sănătoase! Salata marocană - un soi de salată de castraveți, roșii, ardei și pătrunjel, linte, ardei copți, vinete, pâine cu ulei de măsline și multe dulcețuri.

Câteva Sfaturi Despre Mâncarea din Maroc

• Marocul nu este cel mai indicat loc să te înfrupți cu carne. Pentru mine că sunt vegetariană a fost perfect ok iar Alex oricum e și el aproape de a deveni. Nu e chiar de glumit, dați o tură prin bazare să vedeți în ce condiții se păstrează carnea și apoi vedem care se mai încumetă să o mănânce. 

• Beți numai apă îmbuteliată. Chiar dacă localnicii beau apă de la robinet sau izvor e bine să luați în considerare că totuși este vorba de o gamă de bacterii cu care organismele noastre nu sunt obișnuite și s-ar putea să aveți reacții...explozive. 

• Musai beți suc de portocale proaspete. În găsiți oriunde, se face din portocale 100% fără extra apă și este cel mai bun ever!

• Pregătiți-vă de dulce, Marocul este o țară cu mulți diabetici și pe bună dreptate. Am întâlnit om care consumă regulat 250 g zahăr pe zi, și asta calculat doar din ceaiuri - zahăr brut. WOW!

S-apoi Omul Chiar Sfinţeşte Locul

Marrakesh

Marrakesh. Probabil cumva cel mai emblematic oraş al Marocului şi de asemenea primul pe care l-am şi cunoscut. Am şi avut parte de o primire excelentă, jos pălăria pentru micile detalii. Să cobori din avion şi să te aştepte şoferul maşinii cu sticle de apă rece apoi la hotel o primire cât se poate de călduroasă cu ceai tradiţional, absolut minunat. Nu am ce zice!

Primul lucru pe care l-am remarcat când am ajuns în Maroc a fost aerul. Deşi gradele se anunţau peste 30 aerul aducea totuşi o oarecare răcoare, total neaşteptat. E ceva similar cu aerul de la munte, când afară este foarte cald dar totuşi adierea vântului este plăcută. Ciudat sentiment pentru Maroc, dar cât se poate de plăcut.

Al doilea lucru - traficul. Ai mamă ce tămbălău e acolo! Ne-am simţit ca nişte găini speriate pe străzile din Maroc. Oamenii ăia sunt demenţi în trafic. Viteză, nu respectă semnele, semafoarele, circulă cu orice mijloc de transport pe oriunde: cai, căruţe, biciclete, motorete, ceva hibrid de motocicleto-furgonetă, maşini, busuri, autobusuri...tot ce vrei. Ai verde ca pieton şi nu ai nicio şansă să treci pe trecere pentru că nimeni nu respectă semafoarele. Dacă cei cu maşinile cât de cât se opresc, pentru toţi ceilalţi cu biciclete şi motociclete there are no fucking rules, at all. Cu toate astea, nu am văzut absolut niciun accident cât am stat în ţară. Oricum, vă trebuie pregătire sufletească pentru această întâlnire.

Şi-acum spre BAZAR! Dap, evident, bazarul era de nelipsit în această ecuaţie. Cum mai povesteam în alte articole, noi de regulă nu suntem musai-musai atraşi de cele mai populare şi aglomerate locuri însă sunt unele pe care nu le poţi rata. Prea emblematice să fi hipster şi să zici, nu...eu nu. Şi-apoi ne-am dus la căscat gura prin bazar.

Atâtea nimicuri, atâtea condimente, atâtea mirosuri, chipuri, pisici, aur, chestii care sclipesc, fum, gălăgie toate cu un farmec aparte.

Bazarul este o mică lume în sine. Acolo se leagă prietenii, se întreţin prietenii, se discută probleme, se râde, se câştigă, se cumpără. Probabil este ceva mai mult decât un job sau un loc de unde cumperi necesarul căci toate în sinea lor au o conotaţie mult mai amplă decât ce vedem aşa la suprafaţă.

Încă o chestie bizară, seara, piaţa centrală de la intrarea din bazar este plină de tarabe cu fel de fel de mâncăruri iar ziua totul e pustiu. Oamenii ăştia nu mănâncă prânzul?!

Oricum, una peste alta Marakkesh-ul este de văzut. Noi nu am avut suficient timp să îl descoperim mai bine, să îi înţelegem cotloanele şi să ne aventurăm în el însă who knows, maybe one day!

Şi am lăsat asta mai spre final dar a fost cea mai faină surpriză din oraş pe care vă recomand să nu o rataţi în niciun fel: Jardin Majorelle.  Pe scurt Jacques Majorelle pictor franţuz pune mâna şi construieşte timp de 40 de ani această grădină botanică absolut minunată aducând plante de prin colţurile lumii vizitate. Mai târziu grădina este cumpărată de Yves Saint Laurent şi Pierre Bergé şi readusă la viaţă, salvată de pe piaţa imobiliară şi deschisă publicului.

Locul este absolut fantastic. O oază atât de răcoroasă şi umbrită, animată de cele mai vivide culori posibile şi de o frenezie de păsărele, un joc al miresmelor. Greu ne-am dezlipit de loc! Aş face aşa o grădină în fiecare oraş, e curativă, promit! :)

Deci, Marakkesh - Jardin Majorelle. S-a reţinut, da?

Chefchaouen

Şi ultimul, dar cum ar zice francezul: la pièce de résistance, este Chefchaouen - perla albastră a Marocului. Oraşul situat la poalele munţilor Rif este totalmente scos din contextul cu care ne obişnuiserăm de mai bine de o săptămână în Maroc. Dacă până acum tonurile pământii, vegetaţia mai mult lipsă şi goliciunea ne creaseră deja nişte patternuri vizuale familiare aici lucrurile au luat brusc o întorsătură, aş putea spune, nefirească locului.

Munţii Rif sunt generoşi cu vegetaţia, ploile nu lipsesc pentru a o întreţine iar oraşul...este ALBASTRU!

După deşert, după aerul uscat încărcat de praf, ne-am bucurat din plin de umezeala de aici, de ploaia caldă şi verdele aprig al plantelor.

Nu e de mirare că Chefchaouen este unul dintre cele mai turistice locuri din Maroc. Bine, sigur că nu toţi vin pentru poveştile de mai sus ci pentru cele cu haşiş la fiecare 2 metri. Dap, oraşul este bine cunoscut pentru libertăţile în acest sens căci, deşi ilegal, este tolerat şi probabil că aduce un venit substanţial în buzunarele localnicilor.

Oricare ar fi motivul vizitei, Chefchaouen este minunat arhitectural vorbind şi merită din plin să îl includeţi pe lista de vizitat.

E ceva cu totul şi cu totul deosebit. Noi l-am prins şi cu soare şi cu ploaie şi a fost o reală plăcere.

E genul de loc unde evident că îţi vine să pozezi totul, fiecare colţişor ţi se pare mai albastru decât celălalt, fiecare plăcuţă mai colorată, fiecare unghi spune altă poveste.

Recomandări, TO DO list: 

• Este un loc perfect pentru suveniruri şi mai ales produse de marochinărie. Eu nu am putut să mă abţin şi mi-am luat o gentuţă transformers care se poate purta ca geantă normală, geantă pe şold, rucsăcel sau plic. Awesome! Iar evident că preţurile (pentru piele) sunt decente şi negociabile - skill să ai. 

• Un mic hike până la moscheea Jemaa Bouzafar de pe dealul vecin.  Încercaţi asta spre apus, este un view minunat deasupra oraşului iar plimbarea este uşoară. 

• Desigur, se pot face şi ture mai serioase de hiking prin munţii Rif dar asta trebuie întrebat la faţa locului. Depinde cât de mult timp aveţi de vizitat. 

• Get lost pe străduţele orăşelului! Un labirint de străduţe înguste, de ghivece cu flori şi de trepte. 

• Cu siguranţă puteţi găsi pe acolo şi un hamam, once again, dacă aveţi timp, probabil merită.

• Evident, la capitolul recomandări, stay safe, având în vedere cele menţionate mai sus, keep an eye on things around you. 

Pare-se că încetuţ încetuţ am ajuns la finalul articolului. Nu pentru că nu ar fi în continuare mai multe de spus ci pentru că ar fi păcat să nu vă las nişte mici semne de întrebare care să vă stârnească mai apoi curiozitatea şi pofta de călătorit. Iar evident, cu toată inima vă recomand Solaris Travels pentru experienţă. Trageţi-i de mânecă pentru la anu' căci e de mers!

Cam asta e partea de city-break Maroc dar rămâneţi pe aici şi pentru povestea cu deşertul şi cea cu muntele. 

See you all soon! :)