Descoperind Dolomitii: Primele Trasee de Via Ferrata din Dolomiti - Ra Gusela si Averau

Ferratele din grupul Nuvolau - Averau sunt excelente pentru inițierea în trasee ușoare de Via Ferrata în Dolomiți.

Iată-ne ajunși în sfârșit în Cortina D'Ampezzo. După o vară întreagă de tânjit după concediul ăl mare (căci escapade de weekend au tot fost, ar fi urât să mă plâng) am reușit să împachetăm jumătate de apartament și să ne mutăm provizoriu cuibul în inima minunaților Dolomiți. 

Sâmbătă când am ajuns am nimerit ditamai ploaia. Știam de acasă ce urmează: ploaie, șase grade ... ce să mai, concediu de vară. Vorba aia, când te duci în Dolomiți în Septembrie te aștepți și la așa ceva. Las' că măcar e cald în cameră ... ah stai, noi stăm la cort - we are doomed. Când am ajuns la camping am prins exact o fereastră de câteva minute în care norii păreau să își dreagă un pic vocea înainte de a continua. Am profitat, am pus rapid cortul și am considerat că e un semn bun. 

Dimineața am făcut ochi pe la șase jumătate și pe la șapte am părăsit cortul cu nasurile în telefon 'weather cortina d'ampezzo' ...excelent avem soare cu nori, woohooo hai viteză spre traseu!

Am ales pentru prima zi un traseu mai light pentru a ne acomoda cu mișcarea și ferratele. Momentan nu avem o experiență prea vastă pe acest tip de trasee așa că este bine să o luăm pas cu pas. 

Planul nostru includea două ferrate ușoare-medii combinate cu un pic de hike. Am plecat din Cortina spre Passo Giau unde urma să lăsăm mașina. Pe măsură ce ne apropiam de pas căscam ochii la ce mega peisaj spectaculos de plină iarnă avem în acest concediu de vară. De așteptat să dăm de zăpadă la 2236 m dacă la 1000 m și ceva aseară erau șase grade.

Pasul e minunat - parcarea gratuită - refugiu chiar acolo.

Pentru că nu puteam începe civilizat, a trebuit să ratăm traseul fix de la început. Nu ai crede că e posibil chiar așa însă pățești dacă uiți să te uiți cu atenție și la direcția de mers. Long story short - am luat-o în sens invers și după un kilometru ne-am dat seama că parcă dă cu virgulă. Great, încălzirea. Am făcut cale întoarsă, am pornit traseul pe wikiloc și  hai să vedem tura asta ce o fi. Am nimerit.

Menționez, din parcare pornești pe ditamai poteca (numărul 443) mega super aranjată, pe lângă refugiu. În dreapta apoi, imediat treci printro mică poartă care împiedică trecerea animelelor mari (nu și a oamenilor!!!) - nu știu dacă are un nume tipul acesta de poartă. 

Deși au un sistem fain de marcare a traseelor cu numere (fiecare potecă este numerotată și intersecțiile semnalizate) - marcajele aici în zonă nu  sunt foarte evidente, cel puțin nu atunci când este zăpadă. Trebuie să fi destul de atent să nu le ratezi pe alocuri. Noi din când în când am mai bâjbâit un pic că nu eram siguri dacă mai suntem sau nu pe traseul cel bun și asta cu o zăpadă de 10-15 cm at most.

Deci din Passo Giau urmărim traseul 443 care ar trebui să ne ducă până la intersecția cu 438. Am continuat un pic pe 443 apoi am ales totuși să urcăm pe o scurtătură mai pieptișă dar mai directă la baza ferratei.

Această primă ferrată se numește Ra Gusela și este foarte ușoară. Nici nu apucăm să ne echipăm bine și să ne dezmeticim că am și ajuns la capătul ei. Totuși, echipamentul standard de via ferrata nu este opțional.

După ce o urcăm, se vede imediat în fața noastră ditamai stânca - Vârful Nuvolau cu refugiul taman în vârf.

Dar în stânga ne face cu ochiul vârful La Gusela 2595 m și chiar și cu zăpadă și lipsa unui marcaj ne hotărâm să îl marcăm și pe acela fiind așa la îndemână.

Vârfulețul chiar nu e de ratat căci este extremitatea cea mai înaltă a crestuței și oferă un view spectaculos peste Passo Giau și practic, tot ce e în jur.

De aici continuăm pe sub creastă înapoi spre Vârful și Rifugio Nuvolau - 2574 m. Deși nemarcat, de sus traseul e mult mai evident decât de jos.

Ajungem la Nuvolau unde ne oprim la o cafea și pauză de masă. Mâncarea o avem la pachet, cafeaua o bem cu pisica. Refugiul, primitor și intim - cum ar trebui să fie un refugiu de pe buza stâncii.

De la refugiul Nuvolau urmărim poteca 439 spre Refugiul Averau (2413 m) cu intenția de a ajunge mai departe pe vârful Averau. Până la refugiu este o plimbare alpină apoi spre vârf ne mai așteaptă o ferrată ceva mai îndrăzneață decât prima.

Pe drum ne întâlnim cu o tipă (ne-am tot întâlnit peste zi în traseu cu acest cuplu) care renunțase la a urca pe ferrată. Erau părți acoperite cu gheață iar ferrata în sine avea o mică părticică ușor mai solicitantă. Hmmm ne gândeam, oare chiar așa inabordabil o fi?  Am continuat și am zis fie ce o fi: dacă e să ne întoarcem, ne întoarcem dacă nu, punctăm vârful. 

Până la urmă am dovedit-o cu spor căci dracul chiar nu era atât de negru. Practic, mai nasol decât pe ferrată a fost ultima bucată de urcare spre vârf care era bocnă înghețată și pe alocuri ușor mai expusă, dar cu atenție am reușit să ajungem pe Averau -  2648 m.

Când am ajuns era deja lumina caldă a soarelui ce începe să se gândească la somn. Nori, raze, munți - am avut un noroc extraordinar de o zi perfectă iar faptul că am prins zăpadă în traseu nu a făcut decât să adauge la frumusețea traseului. Ah, și cireașa de pe tort, chiar când eram pe vârf, printre razele calde de soare un nor se dădea în spectacol cu ceva fulguială răzleață...răsfăț dom'le, răsfăț.

Coborârea de aici o facem pe același traseu și implicit aceeași ferrată. Undeva pe la mijlocul ei există o mică bifurcație cu două variante. În dreapta, cum urci, există o parte vizibilă, ușor surplombată iar în stânga, deși ascunsă și nu pare e varianta mult mai ușoară cu o scară ce te trece printro stâncă. Noi am decis să urcăm pe partea mai expusă și să coborâm pe partea cu scara, ce vă recomand și vouă - mai firesc și fain că aveți de experimentat și la dus și la întors.

Întorși la Rifugio Averau am continuat circuitul coborând pe traseul 452 înapoi spre Pasul Giau. De notat, 452-ul este poteca din stânga ce trece pe sub Nuvolau și La Gusela și nu drumul lat de biciclete.

Tura a fost excelentă și ne-a așternut Dolomiții și primele ferrate direct în străfundurile inimilor. Înțeleg de ce sunt Dolomiții și ceilalți munți. Finally.

Detalii Tehnice Traseu

• Diferență de Altitudine: +/- 700 m
• Timp: 8 h (cu tot cu pauze)
• Distanță: 8.3 km
• Marcaj: 443 + 438 + VF Ra Gusela + nemarcat + 439 + VF Averau + 452
• VF Dificultate: 2A sistemul de clasificare Smith & Fletcher
• Echipament: kit standard via ferrata
• Surse de Apă/Mâncare: la refugii
• Ghid: The Dolomites - James Rushforth

Traseu GPS Wikiloc

Detalii Cazare

Pentru noi s-a pretat, tura asta, să ne orientăm spre un 'base camp': în Cortina d'Ampezzo. Am ales Camping Rocchetta și am ales bine căci este cel mai curat, bine gândit și fain camping în care am stat până acum (sau concurează strâns cu Kamne Camping din Slovenia). Prețurile diferă în funcție de sezon dar sunt undeva între 20 și 35 euro / noapte (2 persoane, cort mic și mașină). Cu siguranță când ajungem în zonă vom sta tot acolo. Iar ca notă, funcționează pe toată durata anului.


Pentru mai multe informații despre zonă, cazare și alte detalii legate de preț vă îndemn să aruncați un ochi și peste articolul acesta.