Dolomiti, Piz Boe, 3152 m - Drumetie Usoara cu Capul in Nori

Ajunsesem în Canazei de cu seară și cât am apucat să vedem din oraș și vale ne-a încântat cum nu se poate. Foarte diferit de Cortina, Canazei-ul are un aer mult mai cochet, mai baroc și este plin ochi de turiști. Noi ne-am dus glonț la Camping Marmolada unde urma să stăm ceva vreme – poziția strategică pentru vârfurile\traseele din jur.

Ce nu ne-a încântat, în schimb, a fost prognoza meteo de ploi pentru următoarea perioadă. După negocieri și răsnegocieri ne-am culcat îngrijorați pentru a doua jumătate a concediului dar totuși cu speranțe de a face un mini traseu pe Piz Boe (3152 m).

Până ne-am trezit, dejunat, plecat, a început și ploaia. Prognoza era relativ promițătoare doar pentru mijlocul zilei – motiv pentru care nici nu ne-am grăbit de dimineață.

Am ajuns în Passo Pardoi la 2239 metri de unde pentru o sumă modică de 18 euro (dus-întors) per cap de turist ajungeai la Rifugio Maria al Sass Pordoi la 2950 metri. Iar la cum se arăta prognoza asta era singura variantă de a ajunge pe vârf fără să fi cel puțin murat.

Am parcat dar afară ploua și erau 4 grade Celsius. Perfect – o ploaie caldă de vară. Am stat vreo 10 minute să ne gândim dacă merită să dăm cei 36 de euro pentru vremea asta dar până la urmă am zis WTF și am urcat.

Scenetă: la telegondolă – un copil isteric urla din toți plămânii cum că nu ar vrea să urce cu mă-sa, tac-su și fra-su cu cabina. Mama încerca să tocmească cu el, tata era absent, frățiorul mai mare la fel de nemișcat de tragedie. Concluzia, cei doi non-isterici-pasivi (tatăl şi fiul cel mare) urcă cu noi – mama cu pramatia isterică rămân jos cu 36 euro aruncați. În locul celor doi vin alţi oameni cu doi căței – unul mai simpatic ca altul – iar versiunea de patruped mic dă un pârț de ne astupă pe toți. Ne-a mutat nasul de putoare dar tot preferăm o sută de câini ca el în locul tâncului amator de dramă “eftină”.

Bun. Ajungem la Sass Pardoi în 4 minute – acolo o minunăție de vizibilitate la 5 metri și-a spus cuvântul. Ditamai norul împânzea tot muntele și odată cu el un frig și o umezeală de n-avea sens.

Asta e, fără vârf eu nu cobor! De la cabină am coborât nițel până la Rifugio Forcella Pordoi – 2848 m. Traseul este super bine semnalizat iar cu toată vremea proastă nu a lăsat loc de îndoială.

De aici am continuat o vreme pe poteca 627 până la intersecția unde era semnalizată Rifugio Capanna Piz Fassa (fix pe Piz Boe) – poteca 638.

Traseul este deosebit de ușurel iar cele două secțiuni cu cablu din el au pur și simplu rol fotografic – nu sunt ferrate reale deci nu necesită echipament.

În jur nu aș putea să vă povestesc ce era căci habar nu am ce se află după cei 5-10 metri de unde norul punea punct vizibilității. Știu doar că la un moment dat a mai început și să plouă și după o oră și 10-15 minute când am ajuns la refugiu și implicit pe vârf am fost fericiți căci tocmai începuse să ningă şi să bată vântul puternic.

Am băgat rapid o poză – două și apoi am dat iama la căldurică și cafea cu iz de 3000 m.

Ca norocu – peste cine dăm aici – doi români care lucrau la bucătărie (asta explică gulașul din meniu). Cabana este absolut minunată – gazdele primitoare peste poate, soba furibundă și îmbietoare iar totul super curat și civilizat. Pentru curioși cabana funcționează pe timpul sezonului cald (început de vară – început de toamnă) – are capacitate de 22 de persoane la prici iar prețurile – 25 euro pentru cazare plus mic dejun sau 45 de euro pentru cazare plus demipensiune. Ca exemplu de preț o cafea costa 2,5 euro.

După vreo ora aici am luat-o și noi din loc. Când am ieşit din cabană am rămas mască. Tocmai urcase pe vârf un dude din total altă galaxie, cred. Omul era în pantaloni scurţi şi o foiţă de ploaie semi transparentă luată peste un tricou. Era literalmente mov de frig. lol. Ce o fi fost în capul lui, nu ştiu.

După ce ne-am adunat gândurile am continuat traseul. Pentru coborâre am ales o altă variantă de amorul artei – doar trebuia să vedem norul și pe partea cealaltă. Am coborât pe după cabană spre Rifugio Boe (2871 m) pe o zonă ușor mai vizitată de grohotiș – din nou o porțiune de cabluri simbolice înainte de cabană. Am mai dat de ceva care ne-a lăsat mască: sistem de canalizare la 3000 m. Apoi ne-am gandit la România, Poiana Pelegii 1600 m nu pot face toalete rezonabile, 'nu au cum'. No comment.

Revin la subiect. Din când în când am mai privit prin goluri în nor ce au dezvăluit minunata stâncărie și peisajul selenar din jur.

De la Rifugio Boe am continuat pe 627 – traseul ce urma să încheie circuitul la același Rifugio Forcella Pordoi. Cu tot cu nori și vreme proastă traseul a fost fain – ca o plimbare lejeră de duminică: 6,6 kilometri – 2 h 30 min - +/- 400 m.

Detalii Tehnice Traseu

Durată: 2.5 h
Distanță: 6,6 km (circuit)
Diferență de nivel: 400 +/- m
Marcaj: poteca nr. 627, 638, 627

Traseu GPS Wikiloc

Detalii Cazare

O variantă bine poziționată pentru trasee în zonă este Camping Marmolada din Canazei. Campingul este destul de mărișor dar cu toate astea se stă cort lângă cort și nu îți alegi tu locul. Nu este nici pe departe atât de cozy ca Camping Rocchetta din Cortina d'Ampezzo dar asta e, măcar compensează locația. Prețurile diferă în funcție de sezon dar sunt undeva între 21 și 35 euro / noapte (2 persoane, cort mic și mașină).