Deasupra Minunatei Cortina d'Ampezzo: Via Ferrata Etorre Bovero - Botezul pe Prima Ferrata 3B

Dacă tot am ales să stăm în Cortina d'Ampezzo și ne-am îndrăgostit până peste urechi de ea am decis să facem o via ferrata care promitea o panoramă excelentă asupra întregii văi iar ca răsplată marcam și vârful Col de Rosa – 2166 metri. Planul rezona bine și cu prognoza meteo care cânta a ploaie și furtună în a doua parte a zilei.

Am făcut ochi relativ devreme (noroc că au mai crescut temperaturile) și la 9:20 am pornit în traseu. Poteca începe chair din parcarea din fața campingului Olimpia situat la nord de Cortina la aproximativ 2 kilometri.

Începem lejer pe o potecă lată, pietruită prin pădure. Loc ideal pentru jogging lejer sau plimbare cu patrupedul. By the way, mi se pare fantastic cum oamenii aceștia au marcat trasee potrivite pentru câini (am văzut un astfel de ghid ce conține toate traseele adecvate pentru câini întrun supermarket).

După circa un kilometru părăsim poteca lejeră și începem să urcăm pe traseul 408 (excelent amenajat), iar intrarea pe această potecă este foarte bine semnalizată, deci minime șanse să o ratezi.

De aici continuăm să urcăm la foc continuu și fie că a fost o zi mai călduroasă, fie că am fost noi mai obosiți, încetul cu încetul randamentul nostru scădea din ce în ce mai mult. Deși traseul este excelent amenajat noi oftăm tot mai des.

Încet și cu multe pauze trecem de ceva ruină care nu ne lasă nici un indiciu la ce ar fi putut servi și ajungem în sfârșit la Passo Posporcora de unde începem să urcăm și mai pieptiș pe ultima pantă ce duce la ferrata noastră.

Deja ne cam pierdeam răbdarea și după o oră și 40 de minute de urcare simţeam că suntem pregătiţi să întâlnim și partea spectaculoasă din tură. Vedem stânca aproape dar ferrata încă nu. Ahhh bun, uite cablul – am ajuns!

Ne-am echipat cu toate cele uşor inutil. Prima secțiune are un cablu scurt apoi urmează încă o traversare de scrambeling (fără cablu). După asta  de abia vine distracția!

Mă uit la perete și zic, ah păi este OK că are multe prize – și astfel începem victorioși. Hop, țop, urcă, schimbă și ajungem din urmă un alt cuplu de drumeți. Văd că tipa tot ezită și îmi zic – na să vezi cât o să tot stăm după ei! Aşteptăm să ia un pic de avans şi apoi urcă Alex. Totuşi, nu foarte ușor pentru că mai mult s-a tras în cablu. Ajung eu la aparat și după trei încercări nereușite m-am pompat. OK – fac coadă după mine așa că decid să mă trag pentru a le permite oamenilor să treacă atâta timp cât spațiul ne permitea manevra. Detest să las pe cineva să aştepte după mine, îmi dă mai mult stres aşa că prefer să aştep eu.

Pentru noi aceasta a fost prima întâlnire cu ferrata 3B (pe scara Smith\Fletcher) și pentru mine a fost un challenge serios întrucât am o problemă destul de delicată la încheietura dreaptă – o inflamație ce îmi reduce cam cu 70% mobilitatea și evident că vine la pachet și cu dureri.

Nota bene: dacă nu aveți experiență în ferrate (escaladă) acest traseu este de evitat pentru început. Deasemenea, note to self: evită combinaţia de ferrate mai greuţe plus probleme la mâini. 

Ferrata este destul de întinsă pe vreo 600 de metri și uneori destul de solicitantă cu o diferență de nivel de 300 m dar oferă în schimb niște puncte de belvedere excelente iar pentru cei ce caută adrenalină este un deliciu.

Desigur, nu toată ferrata este la fel de grea. Sunt porţiuni pe care zburdăm, porţiuni pe care zăbovim la poze sau pur şi simplu la admirat ce este în jurul nostru.

Am avut parte de o zi noroasă şi asta a redus un pic şi din vizibilitate dar totuşi, ne-am bucurat de cum a fost traseul şi de view-ul peste Cortina.

Ieșim din ferrată cu puțin înainte de vârf și de aici mai țopăim pe niște bolovani până să ajungem pe vârful Col de Rosa.

Sus ne revedem cu cele două cupluri care ne-au depășit și ajungem să stăm mai bine de o oră la povești cu un nene mai mult decât fain: 72 de ani (singur în ferrată), încă activ în armata americană pe poziție de consultant, de origine cehă dar stabilit în Germania\UK și care face constant escapade de câteva săptămâni în Alpi – Dolomiți. Fain omul, ne-a plăcut maxim compania sa de care ne-am bucurat atât pe vârf cât și pe coborâre.

Apropos de asta, coborârea nu este cea mai plăcută: stâncărie, grohotiș și pantă abruptă – o rețetă foarte neplăcută pentru genunchi dar 4.7 kilometri #rezistăm.

Bottom line, ferrata este bătăioasă, priveliștea îmbietoare iar dacă te țin cât de cât balamalele - go for it! Partea bună este că traseul este circuit iar pe coborâre pe lângă faptul că diferă peisajul, nu ai ferrate. Ca sfat încearcă să nu ajungi acolo pe ploaie\vreme proastă – roca este ușor alunecoasă pe alocuri iar secțiunile de surplombă nu ajută.

Detalii Tehnice Traseu

• Durată: 6.5 h 
• Distanță: 9.5 km  (circuit)
• Diferență de nivel: +/- 1000  m (hike + vf)
• Marcaj: poteca nr. 408
• VF: Etorre Bovero
• VF Dificultate: 3B sistemul de clasificare Smith and Fletcher
• Echipament strandard de Via Ferrata necesar
• Surse de Apă/Mâncare: nu exista
• Ghid: The Dolomites - James Rushforth

Traseu GPS Wikiloc

Detalii Cazare

Pentru noi s-a pretat, tura asta, să ne orientăm spre un 'base camp': în Cortina d'Ampezzo. Am ales Camping Rocchetta și am ales bine căci este cel mai curat, bine gândit și fain camping în care am stat până acum. Prețurile diferă în funcție de sezon dar sunt undeva între 20 și 35 euro / noapte (2 persoane, cort mic și mașină). Cu siguranță când ajungem în zonă vom sta tot acolo. Iar ca notă, funcționează pe toată durata anului.