Pe Coclauri pe Taramul lui Dracula: Trasee de MTB In Parcul National Piatra Craiului si Brasov
Două trasee de 40 km mountain biking și road cycling la poalele Pietrei Craiului - drum de pământ, drum de pietriș, asfalt.
Cum Ajungem Acolo?
Mai pe autostradă mai pe lângă am ajuns în Bran la Pensiunea Cerbul Carpatin unde urma să ne cazăm și să lăsăm mașina.
Unde Dormim?
Să îmi justific un pic decizia înainte de a trece mai departe la traseu. În zonă sunt, evident, o sumedenie de cazări dar noi inițial optasem pentru camping în prima noapte și cazare în a doua când se cam anunța vreme capricioasă. Campingul pe care îl vizasem era fully booked de ceva străini cu rulote, deci cazare it is. Am ales pensiunea asta din varii motive: preț - absolut decent, confort - în parametri, utilități - tot ce vrei (bucătărie, parcare, loc de biciclete, terasă cu bucătărie de vară, wi-fi, living comun.
Am fost foarte mulțumiți de cazare și personal (personal care erau chiar ownerii). Prima noapte când am ajuns acolo totuși am avut second thoughts căci erau câteva familii de prahoveni foarte gălăgioși - muzică olteneasco-lăutărească all the way, discuții semi vociferate, plin de copii răzgâiați și over all IQ ce nu depășea media. M-am enervat. De asta mă irită țara asta - că nu poți merge undeva să asculți vorba aceea liniștea. Nu! Trebe să fie mereu niște semi-homo-sapiens care să tulbure un pic apele. E ceva greșit cu Peninsula Balcanică - shit happens.
Pentru ieșirea aceasta nu am făcut un research pe net super amănunțit. A găsit Alex pe Wikiloc niște trasee care sunau binișor și am zis că vedem la fața locului spre ce ne orientăm mai ales că prognoza meteo nu se arăta prea grozavă pe weekend.
Circuit MTB și Road Cycling la Poalele Pietrei Craiului
Extraordinar de fain traseul acesta. Mi-a plăcut la nebunie. Atât că a fost mai solicitant un pic decât văzusem noi inițial. Aparent track-ul omului care l-a postat pe Wikiloc era ușor eronat plus că noi am mai făcut un mic detour neplanificat dar bine meritat.
Pe scurt, traseul pornește pe asfalt, numai bine până pui un pic motoarele în funcțiune pe un sus - jos delicat până la Zărnești. Puțin înainte de Zărnești e o mică bucată de drum de macadam dar apoi urmează o coborâre pe asfalt.
După Zărnești începe urcarea în forță. Intrăm în Parcul Național Piatra Craiului unde și abandonăm asfaltul.
Drumul este de piatră dar în stare foarte bună. Înainte de a ajunge la Măgura dăm de o bifurcație. Pentru a ajunge spre sat se poate continua pe drumul super nivelat de pământ dar noi ne abatem din drum preț de 5 km dus-întors pentru a trece prin renumitele Prăpăstii ale Zărneștilor. O trecătoare fermecată printre stâncile semețe ce te poartă spre creasta Pietrei Craiului.
Continuăm pe acest drum puțin după prima parte cu stânci abrupte și apoi ne întoarcem la ale noastre. Lăsăm traseul acesta să îl descoperim mai amplu întro tură viitoare. Ne întoarcem pe același drum și continuăm cu o urcare nu foarte prietenoasă ca înclinație. Un pic de push bike (la mine) și am ajuns la Măgura.
Minunat aici - o liniște și niște privești de nu-ți mai vine să te dezlipești. Am tot poposit la fiecare pas/pedală. Mai o poză, mai ceva dulce, mai un sandwich. E super frumos.
Toate bune și frumoase de la Măgura - numai coborâre. Perfect, zic. Ne întâlnim și cu alți oameni cu MTB-uri doi tipi și o tipă ce pedala tare din greu. Mă uit la ea și mai că îmi vine să îi zic că e ok, am fost și eu acolo dar acum am trecut de asta. Dar ce să vezi, nu apuc să mă bucur bine de coborâre că drumul din vale o ia sănătos la deal să ajungă la Peștera. Nooooo!!! Aici chiar e a dracului urcarea. Asta e - push bike part two.
De la Peștera re-intrăm pe asfalt și apoi dă-i pe ea coborâre - ceapa ei! Cât apreciezi coborârea după ce ți-ai pompat bine mușchii pe urcare...
Mai urmează apoi niște mici porțiuni vălurite cât să nici nu te plictisești să adormi de la atâta coborâre și cam asta e.
Faină tură! Inițial pornisem de la un traseu de 30 km cu +/- 500 m diferență de nivel. Am ajuns la 40 km cu +/- 1100 m - close enough.
Faină tură! Inițial pornisem de la un traseu de 30 km cu +/- 500 m diferență de nivel. Am ajuns la 40 km cu +/- 1100 m - close enough.
Concluzia - nu e de dat la o parte, chiar este un traseu frumos iar în afară de faptul că trebuie să te țină mușchii și plămânii nu ai părți tehnice sau care să ridice probleme.
- Total distanță: 40 km
- Total durată: 3 h (4 h 20 m cu tot cu pauze)
- Diferență de nivel cumulată: + /- 1100 m
- Cote de altitudine: 70 - 1191 m
- Viteză maximă atinsă: 58 km/h
- Viteză medie: 12.5 km/h
- Traseu (circuit): șosea 60% + poteci de pământ 25% + drum pietruit 15%
- Echipare: MTB + rucsac de zi
- Perioadă: Iunie 2018
Circuit MTB Zona Brașovului
Way points: Vulcan - Holbav - Paltin - Vulcan
Din Bran, unde eram cazați am mers cu mașina până în Vulcan. Acolo chiar în zona centrală am găsit un loc de parcare și de abia de aici am pornit traseul pe biciclete. Știam că astăzi ne așteaptă mai multișor off road și atât niște urcări cât și niște coborâri mai solicitante.
Începem cu urcare direct dar partea bună este că ne acompaniază asfaltul până spre Holbav. E mult mai ușor să urci pe asfalt și oricum genunchii mei se resimt un pic după ziua de ieri. De la Holbav începe distracția! Intrăm pe un drum pietruit care nu ridică dificultăți. Peisajul în jur ne încântă și momentan stăm bine cu energia.
Din când în când ne mai bucurăm și de umbra pădurii, chiar dacă per total nu ne putem plânge de grade în exces.
Până la Vârfulețul Măgura Codlei e numai urcare. Micile coborâri ne mai ajută pe alocuri să mai prindem un pic de avânt pe coclauri. Mai băgăm și un pic de push bike pe porțiuni mai delicate - și aici mai ales eu, care după ce că nu mă ține nici fizicul suficient mai am și niște pinioane total inadecvate. Ca și cum fugi cu săculeți de nisip la picioare.
Chiar în punctul maxim al urcării panorama este minunată și profităm să ne mai tragem un pic sufletul, să mai facem o poză să mai mâncăm un pic. Apropos de asta, tot aici în zonă vedem mesajul de mai jos. Nu știu cine e tata și ce face dar văd că are susținere! :)
Am depășit a mai mare urcare. Acum mai avem o coborâre amplă, apoi o traversare mai lejeră prin vale iar în ultima treime două urcări și coborâri mai mici.
Reușesc până la urmă să mă și împrăștii pe o coborâre. De aici concluzia că nu îmi plac coborârile pe teren uscat, ușor nisipos. Am prins un pic de viteză, am frânat, mi-a fugit spatele și m-am trezit pe jos cu bicicleta romantic peste mine. Alex era în față - acum regretă că nu a văzut sceneta.
Partea aceea de mijloc a traseului (care inițial credeam că e pe asfalt) s-a dovedit un drum pietruit în stare foarte bună. Atâta că te zgâlțâie și cam simți încheieturile mai târziu dar în rest, o relaxare.
Da' ce să te relaxezi că ne apropiem de urcare. Genul ala de urcare unde la push bike am obosit mai mult decât în tot traseul. Vai dar o scârbă de urcare prin, cred, depozitul de frunze al României strâns întrun canal adânc de 1.5 m. O mizerie! Mă și gândeam cu groază la cum o fi coborârea.
Noroc că după asta am ajuns pe ceva drum forestier unde ne-am nămolit bine de am dat apoi cu șpaclul nămolul de pe noi. Măcar era mai abordabil și targetul era să mergem încetuț dar constant ca să nu ne împrăștiem. Am reușit!
Aproape de finalul acestui drum forestier ne-a bufnit râsul cînd am dat de un nene pe un jaf de scuter ieșit la plimbare și urmat de doi tipi cu crossuri. Epic, România. Nenea lejereanu zici că era pe bulevard, ăia cu crossurile echipați, nămoliți și probail la fel de surprinși ca noi.
Am ajuns apoi întro zonă de pășunat unde am dat de câini... dar surpriză: majoritatea legați și nici pe departe așa turbați ca cei din tura de la Sighișoara.
Aici am mai bălăurit un pic pe coclauri și urmând un traseu pe care îl găsisem pe wikiloc am ajuns iarăși pe o bucățică de coborâre unde am descălecat după ce l-am văzut pe Alex mai gata pregătit de o trântă. Doar că el are talent să se redreseze, eu ...nu.
Finalul a fost pe drum de macadam și apoi când am ajuns la intrarea în Vulcan am întâmpinat asfalt. După atâta zgândăreală asfaltul ăsta venea ca un alint.
Ce pot să adaug așa de concluzie, traseul acesta e mai solicitant un pic și pe alocuri necesită un pic de iscusință în ale mountain biking-ului. Mie mi-a fost un pic greuț pe unele porțiuni și am mers cu frică. Este un traseu fain, merită făcut dar spun asta pentru oamenii care nu au o experiență prea vastă, poate e bine încercat mai târziu. Deasemenea, dacă e ploios sunt multe părți din traseu care au potențial maxim de namol dar din ala din care nu ieși cu pantofii în picioare. So, better on dry weather.
- Total distanță: 45 km
- Total durată: 4 h 20 m (6 h cu tot cu pauze)
- Diferență de nivel cumulată: + /- 1000 m
- Cote de altitudine: 580 - 940 m
- Viteză maximă atinsă: 40 km/h
- Viteză medie: 10.4 km/h
- Traseu (circuit): șosea 20% + poteci de pământ 25% + drum pietruit 50% + 5 % push bike
- Echipare: MTB + rucsac de zi
- Perioadă: Iunie 2018
Pe Coclauri pe Taramul lui Dracula: Trasee de MTB In Parcul National Piatra Craiului si Brasov
Reviewed by Karina Isar
on
duminică, septembrie 02, 2018
Rating:
Niciun comentariu: