Austria: Tura de o Zi - Circuitul Worther Am See Pe Bicicleta

Pedalare moderată - asfalt, la deal și la vale: 80 km +/- 700m

În mod normal aceasta ar fi trebuit să fie ultima zi de pedalat în jurul Triglavului dar cum nu ne-au ieșit pasențele ne-am gândit pe ultima sută de metri cum ar fi să dăm o tură mică și până în Austria?! Chiar așa!

Cum ajungem acolo?

Având în vedere că noi ne situam aproape de graniță - la un tunel - distanță am pus toate cele în mașină și hai să mergem. Nu am calculat-o chiar eficient căci tunelul acela deși ne scutea de un pic de drum ne-a costat 7.2 euro/intrare. Clar la întoarcere nu mai venim prin același tunel.

Unde dormim?

Am aruncat de cu seară un ochi peste ce avem de făcut prin sudul Austriei, ce variante de camping avem și alte astfel de detalii. Am găsit un camping - Camping Holiday am Walde (cred că singurul care nu era pe malul lacului) și l-am ales pe acesta nu pentru că nu ne-ar fi încântat vedere spre lac ci pentru că toate celălalte păreau să fie orientate spre familii cu copii - aka gălăgie. No thanks, am preferat varianta mai underground - liniștită. Campingul în sine este vechiuț dar destul de curat și îngrijit, cu spațiu acoperit unde poți mânca iar prețul este foarte decent (24 euro/noapte/cuplu) - nota bene, e cash only.

Traseul spre Worther See

Am venit de cu seară (după ce am încheiat tura din Slovenia) pentru că aveam în plan o tură de vreo 80 km iar pe dupămasă se anunțau șanse de ploaie. Până la urmă ploaia ne-a ocolit dar better safe than sorry - am preferat să plecăm devreme la pedalat.

Traseul include și pistă de biciclete însă undeva cam pe la 80% din el este pe șosea. Evident, și aici șoferii sunt extraordinar de civilizați deci se circulă fără emoții.

Nu este un traseu dificil însă chiar și așa, pentru cei 80 km cu +/- 700 m diferență de nivel e bine să nu te fi urcat pentru prima dată pe bicicletă în viața ta.

Noi am pornit direct din camping însă se poate începe traseul de oriunde. Până la lac, am mai marcat un punct de interes în traseul de GPS: un parc zoologic foarte extins cu câteva specii de animale. Cum am dat de el? Păi pedalam pe șosea și la un moment dat după un gard ca de fortificație văd cu coada ochiului niște ceva animăluțe mai puțin comune sau de așteptat în zonă. Frânez brusc de nu pricepe Alex ce drac' m-a apucat (cu șoseaua liberă) și mă întorc să inspectez ce mă gândeam că par a fi elani în curtea vreunui austriac excentric.

Când ne-am dus să aruncăm un ochi peste gard la câțiva metri mai jos niște ditamai bizonii (nu de trafic) rumegau fără nicio grijă totuși atenți la cele patru perechi de ochi căscați care-i priveau. Holly fuck cât sunt animalele astea de mari.

Am urmărit gardul și am mers până la intrarea în parc dar fiind un pic presați de timp și fără lanțuri la biciclete nu am intrat în el. Chiar și așa am mai văzut de la stradă și alte animăluțe ce păreau să nu aibe nicio grijă. Locul se numeste Rosegg și pe lângă parcul zoologic mai au și un labirint și un mic castel iar ca punct pe hartă este aici.

Revenind la traseul nostru, principala atracție a fost lacul Wortersee - mare, albastru și cât se poate de ...privat. Spun asta pentru că o bună parte din malul lacului este ocupată de proprietăți private - adică oamenii au tot felul de căsuțe de vacanță sau bucățele de pământ îngrădite. Nu mă așteptam musai la asta. Drumul merge pe conturul lacului însă doar aproape de Maria Worth poți lua contact efectiv cu lacul.

La Maria Worth se pretează un mic popas cu poze căci este o deschidere frumoasă spre lac iar locul pare animat.

De aici continuăm spre Reinfnitz unde vom abandona lacul Worthersee și vom trece pe lângă alte câteva lacuri micuțe spre Klagenfurt - Viktring.

Urcarea de la Reifnitz este ușor satanică pe alocuri dar îi dăm de furcă până la urmă. La fântâna de mai sus am năvălit victorioși deja cu apetit de apă proaspătă. Am golit jumătatea de bidon pe care o mai aveam și am l-am umplut cu apă de la fântână....după care am citit că nu este potabilă. Noroc că nu am apucat să facem mișcarea cu toate bidoanele. Smart :|

De aici rămânem când pe șosea când pe pistă și ne întoarcem pe malul sudic al râului Ferlacher Strausee. Pedalarea a fost foarte plăcută, lejeră și a venit ca un mic cadou simbolic de ziua copilului. Ce bine-i să fi în concediu!

La plecare ne-am întors în Slovenia prin Wurzsen Pass (pentru a evita tunelul și pentru a mai vedea o dată munții de aproape). Drumul este minunat iar peisajul... te îmbie să rămâi.

Am și oprit la o cafea în Kranjska Gora - locul în care am fi ajuns dacă făceam circuitul Triglavului pe bicicletă și urcam sau coboram pe valea Trenta.